eduardweb.
Ajutor & ÎntrebăriAvansat#devops#redis#postgres#arhitectura#infrastructura

Clientul cere scalare pe 3 servere și load balancer. De unde apuc problema?

De Delia Petre, 30 oct. 2026 · 18 vizualizări · 3 like-uri

Postat 30 oct. 2026

Am o problemă clasică de creștere și vreau să evit capcana de a complica infrastructura aiurea. Proiectul a rulat impecabil pe un singur server dedicat (Hetzner, 16 vCPU, 64 GB RAM, Postgres + app Node.js + Redis local). La 4.000 de utilizatori activi zilnic, CPU-ul stătea lejer sub 20%.

Săptămâna trecută, clientul a semnat un contract corporate. Cerința expresă din SLA: redundanță, minimum 3 servere și load balancer, altfel nu intră pe producție. Până acum am lucrat pe sisteme single-node sau pe chestii complet gestionate în AWS unde plătești factura și nu-ți bați capul. Aici bugetul e fix, rămânem pe Hetzner, iar configurarea cade exclusiv pe umerii mei.

De unde începem desfacerea monolitului

Primul pas e clar: stateless application servers. Aplicația încă scria câteva fișiere temporare direct pe disc și ținea sesiunile utilizatorilor într-un store local de memorie. Asta am rezolvat-o relativ repede. Am mutat sesiunile și cozile de background jobs într-un Redis dedicat, iar upload-urile pleacă direct în Cloudflare R2 prin presigned URLs, fără să mai atingă discul instanței.

Teoretic, dacă pornesc două instanțe de Node.js pe două VPS-uri identice, ele nu știu una de alta și pot servi trafic în paralel. Dar apar imediat durerile de cap pe zona de date.

Unde mă blochez: Postgres și PgBouncer

Baza de date rămâne punctul nevralgic. Momentan, dacă pun 3 noduri de aplicație, fiecare cu pool-ul lui de 20-30 de conexiuni, mă duc spre 90 de conexiuni active simultan. Postgres începe să gâfâie la context switching dacă sărim de 100 de conexiuni fără un connection pooler dedicat.

Aici oscilez între două abordări:

  1. Pun PgBouncer direct pe nodul de Postgres în mod transaction pooling. Nodurile de aplicație trimit interogările spre el.
  2. Pun câte o instanță mică de PgBouncer pe fiecare nod de aplicație, care se conectează la Postgres printr-o rețea privată (vSwitch).

Trade-off-ul sincer: varianta 1 e mult mai simplu de configurat și depanat, dar nodul de bază de date devine un single point of failure absolut. Dacă pică VPS-ul de DB, au picat toate cele 3 noduri de web degeaba. Pe de altă parte, o replicare Postgres Primary-Replica cu failover automat (cum ar fi cu Patroni) mi se pare o groapă fără fund pentru cineva care n-a mai administrat asta în producție la miezul nopții.

Load Balancer: Gestionat sau HAProxy configurat de mână?

Hetzner oferă un Load Balancer de tip managed la vreo 6 euro pe lună. Pare varianta fără bătaie de cap: se ocupă ei de certificatele SSL prin Let's Encrypt, face health checks pe /healthz la fiecare 5 secunde și direcționează traficul round-robin către cele 3 mașini.

Alternativa ar fi să ridic eu o mașină separată cu HAProxy sau Nginx. Clar câștig control total pe algoritmii de rutare și pe caching la nivel de proxy, dar devine încă un server pe care trebuie să-l păzesc, să-i fac update-uri de securitate și să-l monitorizez.

CDN-ul (Cloudflare) e deja în față pentru asset-uri statice (JS, CSS, imagini), deci măcar traficul brut de fișiere nu ajunge pe noduri. Asta a tăiat cam 60% din request-uri din start.

Voi cum ați abordat prima tranziție de genul ăsta fără să băgați Kubernetes sau costuri absurde de cloud? Are sens să complic schema cu PgBouncer de la 3 noduri sau mă îngrijorez degeaba pentru câteva zeci de conexiuni?

Răspunsuri 0

Se încarcă răspunsurile…

Loghează-te pentru a răspunde

Doar membrii comunității pot lăsa comentarii.