// app/@modal/(.)photos/[id]/page.tsx
'use client';
import { useRouter } from 'next/navigation';
import { useEffect } from 'react';
export default function PhotoModal({ params }: { params: { id: string } }) {
const router = useRouter();
useEffect(() => {
const onKeyDown = (e: KeyboardEvent) => {
if (e.key === 'Escape') router.back();
};
window.addEventListener('keydown', onKeyDown);
return () => window.removeEventListener('keydown', onKeyDown);
}, [router]);
return (
<div
className="fixed inset-0 z-50 flex items-center justify-center bg-black/70"
onClick={() => router.back()}
>
<div
className="relative max-w-2xl rounded-lg bg-neutral-900 p-6 text-white"
onClick={(e) => e.stopPropagation()}
>
<h2>Foto #{params.id}</h2>
<p className="text-neutral-400">Randat via slotul paralel interceptat.</p>
</div>
</div>
);
}Dacă vrei ca un click pe o poză din feed să deschidă un modal fără refresh, dar un share de link să încarce o pagină dedicată standalone, ai nevoie de intercepting routes și parallel routes. Pare complicat la prima vedere, dar odată ce prinzi logica convențiilor de foldere din App Router, devine singurul mod sănătos de a implementa modale cu URL propriu.
Am refăcut arhitectura asta la un magazin de printuri foto unde aveam în jur de 14.000 de sesiuni pe zi. Soluția veche pe bază de query params (?modal=photo-123) genera o grămadă de re-randări inutile pe client și strica complet SEO-ul pentru paginile individuale ale produselor.
Structura de directoare: unde greșesc majoritatea
Secretul stă în convenția de numire. Vrem un slot paralel @modal care stă lângă layout.tsx, iar în interiorul lui interceptăm ruta standard.
app/
├── @modal/
│ ├── (.)photos/
│ │ └── [id]/
│ │ └── page.tsx
│ └── default.tsx
├── photos/
│ └── [id]/
│ └── page.tsx
├── layout.tsx
└── page.tsx
Paranteza simplă (.) înseamnă că interceptăm un segment de rută de la același nivel. Dacă ruta /photos era cu un nivel mai sus, foloseam (..).
Fișierul default.tsx din @modal este obligatoriu. Dacă îl omiți, Next.js returnează 404 la orice refresh pe pagina principală pentru că slotul @modal nu are ce randa când nu există o interceptare activă. În el returnezi pur și simplu null.
Cum închizi modalul corect
Când userul dă click pe overlay sau pe butonul de închidere, instinctul multora e să facă router.push('/'). Mare greșeală. Dacă userul a venit din pagină, i-ai stricat istoricul de browser. Soluția corectă este router.back(). Astfel, URL-ul revine la cel inițial, Next.js descarcă slotul interceptat și totul revine la starea anterioară fără niciun reload.
Totuși, ai un caz limită enervant: dacă cineva ajunge direct pe modal printr-un link extern sau dă refresh pe pagină, (.)photos nu se mai declanșează. Next.js va randa direct app/photos/[id]/page.tsx, adică pagina completă, standalone. Asta e intenția, dar unii ucid UX-ul uitând să pună un buton de întoarcere la feed pe pagina completă.
Trade-off-uri de care te lovești în producție
Mecanismul e genial pentru UX, dar vine cu niște costuri clare:
- Debugging greoi: Când ai
@modal,(.)photos, foldere grupate cu paranteze rotunde gen(marketing)și layouts imbricate, Next.js poate deveni confuz dacă nu ești extrem de atent la nivelurile relative de interceptare ((.),(..),(...)). - Router cache persistent: Uneori, la mutarea rapidă înainte-înapoi între imagini, client cache-ul poate afișa pentru 100ms imaginea anterioară până termină fetch-ul pe server component. Se rezolvă cu un loading skeleton dedicat în interiorul slotului interceptat.
Per total, arhitectura asta merită efortul dacă ai conținut de tip galerie, feed social sau pagini de checkout rapid. Voi folosiți combinația asta în producție sau rămâneți pe soluții clasice bazate pe stare de React?