Always use TypeScript.
Never use 'any'. If a type is unknown, use 'unknown' and narrow it down.
Use functional components with arrow functions for React.
Prefer named exports over default exports.
Keep functions small and focused on a single responsibility.
Write clean, self-documenting code. Avoid redundant comments.Salutare tuturor. Am trecut acum vreo trei luni de la clasicul VS Code cu extensia de Copilot direct la editorul Cursor AI. Am vrut să văd dacă toată agitația de pe Twitter e pe bune sau e doar o altă bulă de marketing pentru developeri leneși.
După zeci de ore de scris cod pe un proiect mediu, cu vreo 12k linii de cod și destul de mult legacy, m-am lămurit. Am redus timpul de livrare pentru feature-uri noi cu cel puțin 40%. Nu e magie, e doar o diferență majoră în modul în care cele două instrumente înțeleg contextul aplicației tale.
Unde e diferența uriașă: Autocomplete vs Context Global
Copilot e un instrument excelent de autocomplete. Îți ghicește linia următoare, îți scrie un boilerplate rapid și te ajută să nu mai cauți sintaxa exactă pentru o metodă ciudată de array în JS. Dar cam atât. Rămâne blocat în fișierul deschis sau în cele câteva tab-uri pe care le ai active în editor.
Cursor joacă în altă ligă datorită indexării automate a întregului repository. Când scriu o întrebare în chat, el știe deja ce face clasa aia helper scrisă de un coleg acum doi ani, chiar dacă eu nu am deschis niciun fișier legat de ea.
Am avut de implementat un flux nou de webhook-uri de la Stripe. Cu Copilot clasic, trebuia să deschid manual routerul, controllerul și tipurile de date ca să-i ofer indicii în context. În Cursor, am folosit direct tasta rapidă Cmd + L, am referențiat fișierele cu @stripe și i-am zis scurt: "Generează ruta nouă respectând structura actuală". A înțeles-o din prima.
Composer și editarea multi-file
În Cursor există modul Composer (Cmd + I). Îi dai o sarcină complexă și el modifică singur 3-4 fișiere simultan. Îți arată un diff curat, dai Apply și gata.
Dar aici vine și primul trade-off sincer. Composer e genial pentru chestii repetitive sau refactoring de suprafață, dar e periculos dacă nu ești atent. Dacă ai de făcut o logică de business complicată, cu multe cazuri de margine, tinde să o dea în bară. Începe să inventeze funcții care nu există în proiect sau să șteargă bucăți de cod de care aveai nevoie în altă parte. Trebuie să fii mereu în modul de code review.
Părțile mai puțin bune
Ca să fim realiști, nu totul e perfect. Cursor este un fork de VS Code. Asta înseamnă că uneori update-urile importante din VS Code-ul oficial vin mai greu.
Apoi, consumul de resurse. Pe un MacBook de generație mai veche sau cu doar 8GB RAM, Cursor tinde să mănânce baterie și memorie destul de repede din cauza indexării locale a fișierelor.
Și mai e problema intimității datelor. Dacă lucrezi la un proiect enterprise cu reguli stricte de securitate, s-ar putea ca echipa de securitate să strâmbe din nas când aude că trimiți contextul codebase-ului către serverele lor, chiar dacă au un "privacy mode" bifat în setări.
Cum să-l configurezi ca să nu mai scrie cod prost
Implicit, LLM-urile tind să scrie cod destul de generic și uneori învechit. Ca să eviți asta, adaugă un fișier numit .cursorrules în rădăcina proiectului tău. Acolo îi poți dicta regulile stricte ale echipei tale. Eu folosesc o variantă simplă pentru proiectele de React și TypeScript, care mă scutește de mult refactoring manual.
Voi ce folosiți în daily workflow? Ați rămas pe Copilot clasic sau ați făcut deja pasul spre Cursor?