Always use TypeScript with strict null checks.
Never use default exports; use named exports instead.
Prefer functional components and hooks over class components.
When writing API routes, always validate the input schema using Zod before processing.
Keep helper functions pure and write unit tests for them in a sibling .test.ts file.Am trecut acum trei luni complet pe Cursor AI, după ce am folosit GitHub Copilot încă de la primele faze de beta. Schimbarea asta mi-a redus timpul de debugging și refactoring la jumătate pe un proiect legacy destul de stufos. Dacă ești sceptic și crezi că e doar un VS Code cu alt skin, am fost exact în aceeași tabără până să-mi definesc un workflow clar.
Contextul face toată diferența
Copilot e excelent ca un autocomplete mai răsărit. Îți ghicește linia următoare, îți scrie o funcție simplă de mapare și te ajută când ai blocaje de sintaxă. Dar cam atât. Când l-am pus să-mi refactorizeze un modul întreg de autentificare într-un codebase cu vreo 8.000 de linii de cod, s-a pierdut complet în detalii.
Cursor, pe de altă parte, funcționează direct pe tot proiectul prin indexarea locală a fișierelor. Când folosesc @workspace sau noul feature Composer (Cmd + I), el nu doar că citește fișierele deschise, ci caută referințele din tot proiectul.
Săptămâna trecută a trebuit să migrez un set de rute din Express în Fastify. Copilot mi-ar fi tradus fișier cu fișier, o muncă repetitivă destul de plictisitoare. Cursor a înțeles schema globală din codebase, a generat rutele noi și a actualizat inclusiv testele de integrare în mai puțin de 5 minute. Am economisit lejer 3 ore de copy-paste obositor.
Trade-off-ul de care nu vorbește nimeni
Hai să fim sinceri, niciun tool nu e perfect și ambele te pot trimite pe piste greșite dacă nu ești atent.
La Copilot, cel mai mare plus e integrarea nativă cu ecosistemul GitHub și faptul că e destul de ieftin, ba chiar moca dacă ai licență de la firmă. E stabil și nu consumă resurse aiurea.
Cursor are o problemă majoră cu resursele. Fiind un fork de VS Code care rulează indexări locale masive, pe un MacBook mai vechi s-ar putea să-ți pornească ventilatoarele destul de des. În plus, modelul lor de subscripție te limitează la 500 de interogări rapide pe lună la versiunea de 20 de dolari. Dacă prinzi o zi proastă în care faci refactoring masiv, le consumi rapid și apoi treci la coada de așteptare.
Workflow-ul meu zilnic: Cum să nu pierzi timp
Secretul ca să nu primești cod aiurea de la Cursor este să-ți definești reguli stricte în proiect. Eu folosesc un fișier numit .cursorrules în rădăcina proiectului. Acesta îi spune modelului exact cum să scrie codul, ce librării prefer și ce să evite. Fără el, AI-ul tinde să devină prea „guraliv” sau să folosească sintaxă învechită.
Am testat asta pe o aplicație React cu vreo 40 de componente. Trebuia să schimbăm modul în care gestionăm state-ul global din Context în Zustand. Cu Copilot cred că-mi lua o zi întreagă să mut totul manual și să repar erorile de TypeScript. Cu Cursor și prompturi bine direcționate pe contextul local, am rezolvat totul în vreo 45 de minute. Da, a mai trebuit să repar manual vreo două importuri pe care le-a ratat, dar e o diferență uriașă de timp.
Voi cum abordați treaba asta? Ați rămas pe clasicul Copilot în VS Code/WebStorm sau ați făcut pasul spre un editor dedicat?