# .cursorrules (exemplu pentru backend Node/TS)
You are a senior backend engineer. Follow these rules strictly:
- Always use TypeScript with strict mode enabled. Never emit 'any'.
- Prefer Zod for input validation instead of class-validator.
- Follow the existing Result/Either error handling pattern in /src/core/result.ts.
- When modifying database models, always create a migration script first.
- Keep business logic in domain services, keep controllers thin.Am folosit GitHub Copilot de când a apărut în private beta prin 2021. Îmi plăcea, salva tastarea mecanică de boilerplate, dar de vreo 7 luni am trecut complet pe Cursor. Dacă ești încă nehotărât dacă merită să schimbi editorul doar pentru AI, concluzia mea scurtă e simplă: Copilot e un autocomplete bun, Cursor e un junior dev care îți cunoaște tot codebase-ul.
Nu exagerez cu timpul economisit. Luna trecută, la un API NestJS cu 18 endpoint-uri unde trebuia să migrăm schema de Prisma și să adăugăm validări pe fiecare DTO, estimarea inițială era de două zile de muncă migăloasă. Am terminat totul în sub 4 ore, fără erori de runtime la primul smoke test.
Unde pierde Copilot teren masiv: Contextul
Problema la Copilot în VS Code e că funcționează „la bucată”. Trage context din tab-urile deschise și cam atât. Dacă ai un tip de date definit într-un fișier la care n-ai umblat de trei zile, Copilot începe să ghicească câmpurile sau inventează proprietăți.
Cursor rezolvă treaba asta prin indexarea întregului repository (folosind embeddings locale și vector search). Când apeși Cmd + L sau Cmd + I (Composer) și tastezi @Codebase, el știe exact unde e definit serviciul tău de auth, ce middleware-uri ai și ce convenție de naming folosești în controllere.
Workflow-ul meu arată așa: în loc să scriu cod cap-coadă, deschid Composer, dau tag la fișierul principal și îi zic clar ce am nevoie. Cursor generează diff-ul direct în 3-4 fișiere paralele, eu doar dau Review și Accept All dacă arată bine.
Secretul productivității: fișierul .cursorrules
Mulți încearcă Cursor, sunt dezamăgiți de codul generat și se întorc la VS Code clasic. Greșeala e că nu setează un fișier .cursorrules în rădăcina proiectului.
AI-ul tinde să scrie cod modern generic. Dacă tu ai un proiect pe React 18 fără Server Components, sau folosești Zod în loc de Class-Validator pe backend, trebuie să-i spui explicit asta o singură dată. Din momentul în care pui fișierul de configurare, nu mai ești nevoit să repeți „nu folosi any” sau „folosește strict convenția noastră de error handling”.
Trade-off-uri sincere: De ce NU e Cursor pentru toată lumea
Nu e totul lapte și miere, așa că merită să știți și minusurile înainte să dați 20$ pe lună:
- Ești legat de un fork de VS Code. Dacă workflow-ul tău depinde de extensii ultra-specifice care cer autentificare strictă Microsoft sau folosești JetBrains (WebStorm/GoLand), trecerea la Cursor o să fie un chin.
- Securitatea corporate. La clienți mari din banking sau enterprise, n-ai nicio șansă să bagi Cursor. Copilot are deja certificări SOC2 Type II și contracte prin care garantează că datele nu ajung la antrenat modele. Cursor oferă „Privacy Mode”, dar departamentul de InfoSec al unei corporații mari va zice „pas” din start.
- Consum de memorie. Pe un repo mare cu 40k+ fișiere, indexarea inițială îți face laptopul elicopter vreo 15 minute.
Pentru mine, pe proiecte medii și freelance, saltul a meritat din prima săptămână. Copilot a rămas doar o unealtă de autocomplete mai deșteaptă.
Voi ați apucat să testați Cursor pe proiecte mari sau încă vă bazați pe extensiile clasice din editor?