# Exemplu de .cursorrules pe care îl folosesc pentru a ghida modelul:
Always use TypeScript. Do not use any external state management libraries, stick to React Context.
When writing backend controllers, always wrap the async operations in try-catch blocks and use the custom AppError utility.
Do not write inline styles. Use Tailwind CSS utility classes.
Keep functions pure, modular, and under 40 lines of code.Salutare. Am fost fan Copilot încă de când s-a lansat în beta publică, dar de vreo trei luni am trecut complet pe Cursor. Schimbarea asta mi-a redus timpul de livrare a feature-urilor la aproape jumătate pe un proiect de e-commerce la care lucrez singur.
Hai să fim sinceri: Copilot a devenit un autocomplete glorificat. E excelent când scrii o funcție simplă de mapare sau când vrei să-ți genereze repede niște tipuri TypeScript. Dar când ai de făcut un refactoring pe trei fișiere conectate, Copilot se pierde complet pentru că n-are contextul global al proiectului.
Aici m-a câștigat Cursor. El indexează tot proiectul local folosind embeddings. Când îl întreb ceva în chat sau direct în editor folosind Cmd+K, el știe deja că ruta mea din Express folosește un middleware definit în alt folder și că tabela din Postgres are un constraint de care eu uitasem complet.
Workflow-ul meu zilnic în Cursor
În loc să scriu cod cap-coadă, acum folosesc un workflow hibrid bazat pe două unelte principale:
1. Composer (Cmd + I) pentru feature-uri cap-la-cap. Îi dau un prompt de genul: "Adaugă un endpoint de export CSV în /routes/orders.ts și folosește utilitarul de formatare din /utils/format.ts". Cursor deschide fișierele, face modificările în paralel și mie îmi rămâne doar să dau Accept sau Reject pe diff-ul vizual. La un astfel de task, cu Copilot trebuia să dau copy-paste manual în trei locuri diferite și să repar importurile stricate. Am economisit lejer 20 de minute per task mediu.
2. Folosirea unui fișier .cursorrules strict. AI-ul are tendința să devină leneș sau să folosească biblioteci învechite dacă nu-l strunești. Am rezolvat asta trântind un fișier de configurare în rădăcina proiectului prin care îi dictez exact cum vreau să scrie codul.
Unde dă chix Cursor și care sunt dezavantajele
Nu e totul roz și există niște trade-off-uri serioase de care trebuie să fii conștient înainte să faci trecerea:
- Este un fork de VS Code: Deși poți importa toate extensiile cu un singur click, e totuși un IDE separat. Dacă folosești WebStorm sau alte unelte de la JetBrains, integrarea nu este la fel de nativă.
- Costul și limitele: Abonamentul Pro costă 20 de dolari pe lună. Sună ieftin, dar dacă folosești intens modul Composer cu Claude 3.5 Sonnet, consumi rapid cele 500 de interogări rapide incluse și apoi intri la coadă.
- Excesul de încredere: Uneori Cursor devine prea sigur pe el și-ți șterge linii de cod din greșeală în timpul unui refactoring masiv. Am pățit-o o dată cu o metodă de plată din Stripe unde a scos un
awaitcritic. Dacă nu faci review atent la diff înainte de accept, te trezești cu bug-uri stupide în producție.
Pentru mine, Cursor câștigă detașat la productivitate pură pe proiecte de dimensiuni medii. Copilot rămâne o opțiune bună doar dacă vrei un companion discret în editorul tău favorit, fără să schimbi tool-ul de lucru zilnic.
Voi ce folosiți în daily workflow? Merită migrarea sau preferați să scrieți codul clasic?