# .cursorrules - Exemplu de configurare pentru proiecte Next.js
Preferinte tehnologice:
- Foloseste intotdeauna TypeScript strict, fara tipuri 'any'.
- Componentele de UI trebuie sa foloseasca Tailwind CSS si shadcn/ui.
- Foloseste Server Components (App Router) implicit; adauga 'use client' doar daca ai interactiune cu userul (state, events).
Stil de cod:
- Preferam functiile arrow in loc de declaratiile clasice 'function'.
- Nu folosi comentarii inutile; codul trebuie sa fie auto-explicativ.
- Importurile trebuie sortate: librarii externe, componente interne, utilitare/tipuri.Am trecut complet de la VS Code + Copilot la Cursor AI acum 4 luni, după ce m-am săturat să tot copiez manual contextul în ferestrele de chat. Schimbarea asta mi-a redus timpul de research și refactoring la jumătate pe un proiect de e-commerce destul de stufos. În rândurile de mai jos îți explic concret diferențele de workflow și unde dă rateuri fiecare instrument, fără vrăjeală de marketing.
Diferența de paradigmă: Autocomplete vs Context Global
Copilot este excelent pentru ce a fost creat inițial: un autocomplete mai deștept. Îți scrie funcția de mapare, îți completează un switch obosit sau îți generează rapid niște mock-uri de date. Problema apare când ai nevoie de el să înțeleagă arhitectura aplicației tale.
La un proiect cu peste 120 de componente React și o bază de date cu 45 de tabele în Prisma, Copilot devenea inutil când trebuia să modific o logică ce se întindea pe 3 fișiere diferite. Trebuia să deschid manual fișierele, să sper că le are în memorie și să-i dau indicații babești.
Cursor AI funcționează diferit deoarece indexează tot repository-ul local. Când folosesc @codebase în chat, el chiar „citește” schemele, tipurile de date din TypeScript și rutele din backend. Am avut cazul în care trebuia să adaug un sistem de logare pentru acțiunile userilor. I-am cerut direct: „Adaugă logare în baza de date pentru toate mutațiile de checkout, respectând pattern-ul din serviciul de facturare”. Mi-a generat codul perfect corelat cu serviciul existent, folosind exact aceleași dependințe și tipuri de date, fără să-i dau eu copy-paste la fișiere.
Cum să folosești .cursorrules ca să nu o ia pe arătură
Implicit, orice LLM tinde să o ia pe arătură dacă nu are constrângeri. Îți va genera cod vechi, va folosi librării de acum trei ani sau va prefera sintaxa clasică în loc de cea modernă.
Soluția pe care am găsit-o și care mi-a salvat enorm de mult timp este definirea unui fișier .cursorrules în rădăcina proiectului. Acesta acționează ca o ancoră pentru AI, forțându-l să respecte standardele echipei tale la fiecare interogare.
Trade-off-ul sincer: Unde pierde Cursor AI?
Să fim realiști, nu totul este perfect în tabăra Cursor și există motive clare pentru care unii colegi de-ai mei au rămas la Copilot:
- Consumul de resurse: Cursor este un fork de VS Code. Când indexează un proiect mare sau când rulează instanțe locale de indexare, îți transformă laptopul în calorifer. Pe un MacBook M1 cu 16GB RAM, am simțit uneori cum agață interfața.
- Funcția Composer e periculoasă: Cursor are o funcție numită Composer (editare multi-file). Sună bine pe hârtie, dar dacă nu ești extrem de atent la ce fișiere modifică în paralel, te poți trezi cu importuri stricate și bug-uri subtile în fișiere pe care nici nu le aveai deschise.
- Tranziția din alte IDE-uri: Dacă ești utilizator înrăit de WebStorm sau alte instrumente JetBrains, mutarea pe Cursor (care e practic VS Code) este dureroasă. Copilot, pe de altă parte, se integrează perfect oriunde.
Cursor AI câștigă detașat dacă lucrezi într-un codebase mare și ai de făcut refactoring masiv sau debugging complex. Copilot rămâne o opțiune excelentă dacă vrei doar un asistent silențios care să-ți completeze liniile de cod în editorul tău preferat, fără să-ți schimbe workflow-ul.
Tu ai făcut tranziția spre un IDE dedicat pentru AI sau preferi să rămâi la extensiile clasice din editorul tău?