# .cursorrules - reguli de bază pentru proiect
- Folosește TypeScript strict, fără `any` sub nicio formă.
- Preferă funcții pure și compoziție în loc de clase.
- Pentru validări de date folosește doar Zod.
- Răspunde direct cu diff-ul de cod, fără explicații lungi sau introduceri.Am folosit GitHub Copilot încă din beta, prin 2021. Acum patru luni am trecut complet pe Cursor la un proiect de TypeScript cu vreo 45k linii de cod, iar timpul pierdut pe boilerplate și refactorizări s-a redus masiv. Vă spun concret ce merge, ce scârțâie și de ce Copilot a rămas în urmă.
Diferența de paradigmă: autocomplete chior vs context pe tot repo-ul
Copilot e, în esență, un autocompletion foarte capabil. Tastezi o funcție, el ghicește următoarele trei linii. Problema apare când codebase-ul crește: Copilot vede doar fișierul curent și poate vreo două tab-uri deschise prin memorie. Deseori halucinează importuri inexistente sau folosește metode pe care le-ai refactorizat acum o lună.
Cursor abordează treaba diferit fiindcă e un fork complet de VS Code. Indexează tot proiectul prin embeddings locale. Când îi ceri ceva cu @Files sau @Codebase, el știe exact ce tipuri ai în types/api.ts și cum arată middleware-ul de auth. Nu mai stai să-i dai copy-paste la context ca unui junior la primul lui task.
Workflow-ul zilnic: cum am tăiat timpul la jumătate
Nu folosesc AI ca să-mi scrie logica de business de la zero, ci pentru două zone repetitive unde pierdeam cel puțin o oră pe zi:
- Inline Edit (Cmd+K): Îi cer direct pe o selecție de cod să-mi transforme o interfață într-o schemă Zod sau să adauge validări. Fără să schimb contextul sau să deschid alt browser.
- Composer / Multi-file edits (Cmd+I): Aici e diferența masivă față de Copilot. La o schimbare de API contract, i-am dat endpoint-ul backend și i-am zis să actualizeze hook-ul de React, tipurile de TypeScript și testul de integrare. A modificat toate cele 3 fișiere simultan, corect, în vreo 35 de secunde.
Trade-off-uri sincere: ce nu-ți spun pe Twitter
Cursor nu e perfect și are câteva bube destul de enervante:
- Consumul de resurse: Indexarea repo-urilor mari pe un laptop mai vechi se simte imediat. Pe un MacBook M1 cu 16GB RAM mai are momente când îngheață scurt la rebuild-ul indexului.
- Dependența de un fork: Dacă echipa ta depinde de extensii ultra-specifice de VS Code sau setări corporate de SSO prin GitHub, e mai greu să împingi Cursor la nivel de organizație. Copilot e mult mai ușor de aprobat de către departamentul de security.
- Prețul: La Copilot plătești 10$ pe lună și ai liniște. La Cursor, pe planul Pro de 20$, consumi cele 500 de cereri rapide destul de iute dacă lucrezi 8 ore pe zi la foc continuu, după care intri în coada lentă.
Secretul: un fișier de reguli bine pus la punct
Ca să nu-ți genereze cod scris ca în 2019, cheia în Cursor este fișierul .cursorrules din rădăcina proiectului. Îi setezi constrângerile din prima și nu mai corectezi aceleași prostii de zeci de ori.
Copilot rămâne o opțiune decentă dacă folosești JetBrains (WebStorm, IntelliJ) și nu vrei să renunți la IDE-ul tău pentru un VS Code modificat. Dar dacă scrii cod zilnic în VS Code, Cursor câștigă detașat la orice înseamnă refactorizare și înțelegere de context.
Voi ați făcut tranziția la Cursor sau ați rămas pe Copilot clasic?