# Exemplu minimalist de .cursorrules în rădăcina proiectului
You are an expert senior fullstack developer working on Next.js 15 (App Router).
- Always use TypeScript with strict types; never use `any`.
- Prefer Server Components where possible; use 'use client' only for interactivity.
- Do not install new npm dependencies without asking explicitly.
- Never write inline comments explaining basic JavaScript/React syntax.
- Follow the existing API response format: { success: boolean, data?: T, error?: string }.Am ținut ambele scule în paralel vreo jumătate de an, până m-am prins de ce Copilot îmi dădea mereu senzația de frână de mână trasă. Nu e vorba de modelul din spate — ambele pot apela azi Claude 3.5 Sonnet sau GPT-4o. Diferența brutală stă în modul în care unealta înțelege că proiectul tău nu e doar fișierul deschis pe ecran.
Autocomplete pe o linie vs. modificări în 4 fișiere odată
Copilot a rămas în esență un plugin glorificat de autocomplete. E excelent dacă știi exact ce vrei să tastezi și ai nevoie doar să scapi de boilerplate: scrii numele unei funcții, apeși Tab de trei ori, mergi mai departe.
Problema apare la refactoring. La un proiect recent cu vreo 40k linii de TypeScript, am avut de mutat autentificarea de pe cookie-uri clasice pe sesiuni stocate în Redis. Cu GitHub Copilot, procesul a fost manual: deschide fișierul de auth, cere sugestii, deschide middleware-ul, modifică tipurile din shared-types, verifică endpoint-urile de API.
În Cursor am dat Cmd + I (sau Composer cu Cmd + K), am trimis @middleware.ts și @auth.service.ts ca referință, iar el a modificat ambele fișiere sincron, aliniind tipurile fără să mă plimb eu prin tab-uri. Pe task-uri din astea repetitive am tăiat lejer 40-50% din timpul de tastat aiurea.
Secretul pe care mulți îl ignoră: fișierul .cursorrules
Dacă deschizi Cursor și îl lași pe setările default, ai doar un VS Code mai scump (20$ pe lună). Devine o rachetă în momentul în care pui în rădăcina proiectului un fișier .cursorrules bine calibrat.
Acolo îi impui din start ce convenții să nu încalce niciodată: stilul de importuri, ce biblioteci sunt interzise și cum arată un handler standard. Fără regulile astea, AI-ul are tendința să inventeze dependințe deprecated sau să scrie cod React de acum 4 ani.
Unde pierde Cursor și de ce Copilot încă are sens
Nu e totul roz și există câteva compromisuri serioase:
- Securitatea și compliance-ul enterprise: Dacă lucrezi într-o bancă sau pe un proiect cu securitate strictă, nu-ți va aproba nimeni Cursor prea ușor. Copilot are spatele acoperit de Microsoft și acorduri clare de zero retention pentru datele din enterprise.
- Fork de VS Code: Cursor e un editor separat, nu un plugin. Deși importă setările din VS Code la primul run, uneori extensiile mai exotice (cum sunt cele de remote container sau debugging legacy) crapă sau au întârzieri la update-uri.
Pentru mine, pe freelance și proiecte de produs, Cursor a înlocuit complet Copilot-ul. Câștigul de timp nu vine din faptul că AI-ul gândește pentru tine, ci din faptul că nu mai ești tu responsabil să faci copy-paste între fișiere.
Voi cum lucrați? Ați făcut trecerea la un editor dedicat sau rămâneți pe extensii clasice?