# Example: .cursorrules file in project root
Always use TypeScript with strict typing. Never use 'any'.
Use Zod for runtime schema validation.
Prefer functional components with React Server Components where possible.
Follow the existing error handling pattern using the Result pattern (err/ok).
Do not write comments for obvious code, only for complex domain logic.Am băgat GitHub Copilot vreo doi ani în VS Code și credeam că am atins maximul de eficiență pe autocompletion. De vreo 6 luni însă, la un proiect cu peste 14.000 de linii de cod în Next.js, am trecut aproape exclusiv pe Cursor. N-o să-ți zic că scrie codul în locul tău și că poți pleca la mare, dar pe mine m-a ajutat să scap de vreo 35-40% din munca repetitivă.
Diferența de filosofie: Autocomplete vs. Înțelegerea contextului
Copilot e genial la autocompletion direct în fișierul în care lucrezi. Începi să scrii o funcție, el anticipează ce vrei și dai Tab. Problema e că pierde rapid contextul când ai arhitecturi complexe sau tipuri de date împrăștiate în zece fișiere diferit structurate.
Cursor, pe de altă parte, indexează tot repository-ul local. Când deschid panoul de chat sau folosesc Cmd + K, pot să-i dau @codebase și el caută prin AST și prin fișiere. De exemplu, îi spun: „Adaugă o nouă metodă în service-ul de plăți urmând modelul existent din StripeService”. Cursor știe deja ce interfețe folosesc, cum fac gestionarea erorilor și ce logger am instanțiat.
Workflow-ul care mi-a tăiat timpul la jumătate
Cel mai mult timp l-am câștigat când am oprit complet scrisul manual de boilerplate:
- Validare și Schițare DTO-uri: Scriu tipul TypeScript, îi dau prompt să-mi genereze schema Zod și handler-ul de API. Economisesc cam 10 minute la fiecare endpoint nouă scos în producție.
- Refactoring multi-file: Dacă schimb o structură de date în baza de date, îi cer lui Cursor să actualizeze tipurile, query-urile Drizzle și componentele UI asociate. Le arată ca un
git diffvizual direct în fișiere și dau Accept la fiecare pas. - Reguli de proiect prin
.cursorrules: I-am pus un fișier de configurare în rădăcina proiectului unde i-am explicat stilul de cod al echipei, așa că nu mai trebuie să-i reamintesc mereu să nu foloseascăanysau să folosească Named Exports.
Trade-off-uri sincere: Nu totul e perfect
Hai să fim realiști, există și dezavantaje destul de enervante.
Cursor mănâncă resurse. Când re-indexează un proiect mare, ventilatorul de pe Mac-ul meu cu 16GB RAM începe să gâfâie. De asemenea, ești obligat să folosești editorul lor (care e un fork de VS Code). Dacă ești fan JetBrains sau Neovim, tranziția o să te doară puțin.
Copilot e mai discret și se integrează oriunde. Dacă lucrezi în IntelliJ sau PyCharm, Copilot rămâne varianta mai comodă și mai ieftină. La 10$ pe lună, Copilot oferă un raport calitate-preț excelent dacă vrei doar o cârjă rapidă de auto-complete fără complicații de IDE separat.
Cursor e mai scump (planul Pro e 20$/lună) și uneori are momente când devine prea agresiv cu propunerile de modificări, rescriind bucăți de cod care funcționau deja bine.
Dacă faci doar mentenanță sau bug fixing punctual, Copilot e arhi-suficient. Dacă faci feature-uri noi de la zero, refactorizări mari sau vrei să generezi boilerplate respectând strict regulile din proiectul tău, Cursor câștigă detașat.
Voi ce folosiți la job în momentul de față și cât de mult vă încurcă halucinațiile când îi dați context mai mare?