# .cursorrules - reguli de bază pentru proiect
Always use TypeScript with strict null checks enabled.
Never use the 'any' type; use 'unknown' with type narrowing if type is not predictable.
For API routes, always return responses wrapped in our custom Result<T, E> type.
Do not use try/catch inside domain services; let the global error handler catch uncaught exceptions.
Use Tailwind CSS exclusively for styling React components, avoiding arbitrary values when standard tokens exist.Am folosit GitHub Copilot încă din primele săptămâni de beta închis. Părea magie la început, dar în ultimele 4 luni am trecut complet pe Cursor într-un proiect cu vreo 40k linii de TypeScript, iar diferența pe workflow-ul zilnic e uriașă.
Nu e vorba doar de autocomplete generat mai repede. E vorba de diferența dintre un instrument care ghicește linia următoare și un mediu care înțelege contextul întregului repo.
Autocomplete chior vs Înțelegerea arhitecturii
Copilot e excelent dacă vrei să scrii o funcție utilitară de parsare sau un regex. Apeși Tab de câteva ori și ai rezolvat problema. Dar când ai de adăugat un câmp nou într-un model Drizzle, propagat în schema Zod, actualizat în service layer și reflectat într-o componentă React, Copilot devine frustrant.
Trebuie să deschizi fiecare fișier manual, să lași comentarii ajutătoare și să speri că prinde contextul din tab-urile deschise.
Cursor rezolvă asta prin indexarea semantică a întregului proiect (@codebase). Când îi ceri o modificare, nu se uită doar la fișierul curent, ci caută automat dependențele, tipurile definite în alte foldere și convențiile din proiect. În loc să sar între 5 fișiere ca să modific o schemă, deschid Composer (Cmd+I), îi explic modificarea și primesc un diff direct pe toate cele 5 fișiere simultan.
Secretul meu: Fișierul .cursorrules
Câștigul real de timp n-a venit din setările implicite, ci din momentul în care am adăugat un fișier .cursorrules în rădăcina proiectului. Acolo am definit reguli stricte pentru echipă: fără any, folosim pattern-ul Result pentru erori în loc de try/catch aruncate aiurea și scriem componentele exclusiv cu Tailwind.
Înainte pierdeam cel puțin 20 de minute la fiecare PR curățând codul sugerat de Copilot care folosea librării vechi sau tipuri unknown. Cu regulile setate direct în Cursor, codul generat respectă din prima convențiile noastre interne.
Trade-off-uri sincere: ce e nasol la Cursor
Nu totul e perfect, iar trecerea vine cu niște compromisuri clare:
- Ești legat de fork-ul lor de VS Code. Dacă workflow-ul tău depinde de Neovim pur sau IDE-uri JetBrains, pierzi cea mai mare parte din magia Cursor. Copilot merge pe aproape orice editor fără bătăi de cap.
- Consum de resurse. La proiecte foarte mari, indexarea locală îți încălzește laptopul. Pe un MacBook M1 Air am simțit o degradare a bateriei cu vreo 25% mai rapidă în zilele cu refactoring masiv.
- Licențierea extensiilor. Fiind un fork, unele extensii proprietare Microsoft (cum e debugger-ul oficial de C# sau anumite integrări Azure) pot avea probleme de compatibilitate legală sau tehnică.
Concluzie
Dacă vrei doar un autocomplete discret într-un editor configurat de tine, Copilot își face treaba decent. Dacă vrei să reduci timpul de scriere la boilerplate și refactoring multi-file la mai puțin de jumătate, Composer-ul din Cursor este, în acest moment, cu o clasă peste.
Voi ați făcut tranziția la Cursor sau vă ține legat setup-ul existent de editor?