import { useState, useEffect } from 'react';
export function useLocalStorage<T>(key: string, initialValue: T) {
const [storedValue, setStoredValue] = useState<T>(initialValue);
useEffect(() => {
try {
const item = window.localStorage.getItem(key);
if (item !== null) {
setStoredValue(JSON.parse(item));
}
} catch (error) {
console.warn(`Eroare la citirea cheii "${key}":`, error);
}
}, [key]);
const setValue = (value: T | ((val: T) => T)) => {
try {
const valueToStore = value instanceof Function ? value(storedValue) : value;
setStoredValue(valueToStore);
window.localStorage.setItem(key, JSON.stringify(valueToStore));
} catch (error) {
console.warn(`Eroare la salvarea cheii "${key}":`, error);
}
};
return [storedValue, setValue] as const;
}Toți am trecut prin asta la trecerea de la Vite sau CRA către Next.js sau Remix. Iei frumos vechiul hook useLocalStorage din proiectul trecut, îl pui pe o componentă și bam: ecran roșu în dev sau Sentry plin de Hydration failed because the initial UI does not match the server-rendered HTML.
La un dashboard intern cu ~1.400 de utilizatori zilnici, am avut la un moment dat peste 3.000 de astfel de avertismente pe săptămână în log-uri, doar pentru că salvam starea unui amărât de sidebar (collapsed/expanded) direct în localStorage.
De ce crapă abordarea clasică pe server
În mod normal, într-un SPA clasic inițializezi state-ul leneș direct din storage:
const [state, setState] = useState(() => JSON.parse(localStorage.getItem(key)))
Pe server (Node.js), codul ăsta crapă instant cu ReferenceError: localStorage is not defined. Dacă bagi un typeof window !== 'undefined', serverul va returna fallback-ul tău inițial (de exemplu false), dar browserul are deja în storage true. Serverul trimite HTML-ul cu sidebar deschis, browserul montează React și vede că el vrea sidebar închis. React nu știe ce să creadă și aruncă hydration mismatch.
Soluția simplă și fără bătăi de cap
Ca să împaci SSR-ul cu browserul, regula e simplă: primul render pe client trebuie să fie identic cu renderul de pe server. Punct.
De aceea, valoarea inițială a hook-ului trebuie să fie întotdeauna fallback-ul (initialValue). Abia după ce componenta s-a montat în browser (în useEffect), citim storage-ul real și actualizăm state-ul dacă există o valoare salvată.
Un detaliu la care mulți uită: dacă utilizatorul deschide aplicația în două tab-uri paralele și schimbă ceva în tab-ul A, tab-ul B rămâne desincronizat. De aceea merită să asculți și evenimentul nativ storage pe window.
Gotcha-uri reale și un trade-off sincer
Hook-ul rezolvă complet erorile de hidratare, dar vine cu un compromis pe care trebuie să-l înțelegi: Layout Shift sau UI Flash.
Dacă ai un fallback light pentru o temă, iar userul a salvat dark, ecranul se va randa alb pentru o fracțiune de secundă, după care useEffect trage valoarea din storage și schimbă pe negru. Pentru date non-critice (filtre de tabele, collapsed state la un meniu, draft-uri de text), hook-ul e excelent.
În schimb, dacă îl folosești pentru teme (Dark/Light mode) sau autentificare, e o alegere proastă. Acolo ai nevoie de cookies citite direct în middleware sau pe server pe request, ori un script inline minuscul injectat în <head> înainte să se randeze body-ul.
Un alt detaliu: JSON.parse crapă urât dacă cineva scrie manual un string simplu în storage sau dacă storage-ul e plin în moduri ciudate pe Safari în modul privat (QuotaExceededError). Întotdeauna împachetează citirea și scrierea în blocuri try/catch.