:root {
--bg-base: #f8f9fa;
--bg-surface: #ffffff;
--text-main: #212529;
--text-muted: #495057;
--primary: #0d6efd;
}
[data-theme="dark"] {
/* Nu folosim #000 pur: folosim tonuri de gri neutru */
--bg-base: #121417;
--bg-surface: #1e2126;
/* Text alb ușor atenuat pentru a evita halation-ul */
--text-main: #e9ecef;
--text-muted: #adb5bd; /* 4.6:1 pe --bg-surface (trece AA) */
/* Culoare primară desaturată și mai luminoasă */
--primary: #6ea8fe; /* 6.2:1 contrast pe --bg-surface */
}Majoritatea implementărilor de dark mode pe care le văd pornesc de la o idee greșită: dăm invert la culori, punem un negru absolut în background și gata tema. Am picat un audit serios pe tema asta acum vreo doi ani, la o aplicație internă cu 6.000 de utilizatori zilnici, după ce oamenii din turele de noapte s-au plâns de oboseală cronică a ochilor. Dark mode-ul bun nu e despre estetică de hacker în terminal, ci despre lizibilitate și luminanță controlată.
Problema cu negrul pur (#000000)
Când arunci text #ffffff direct pe #000000, contrastul sare la 21:1. Sună grozav dacă citești superficial standardele WCAG, dar în realitate apare fenomenul de halation: literele albe par că „sângerează” și vibrează pe fond negru, mai ales pentru utilizatorii cu astigmatism (adică vreo 30-40% din populație).
În practică, suprafața de bază ar trebui să fie un gri închis, undeva între #121212 și #1e1e1e. În plus, pe fundal închis adâncimea se exprimă prin luminozitate, nu prin umbre (box-shadow). Cardurile și modalele primesc o nuanță mai deschisă pe măsură ce se apropie de utilizator (de la un strat 1 de 5% alb până la un popover cu 12-15% luminanță). Dacă folosești #000000 pe tot ecranul, pierzi complet noțiunea de ierarhie vizuală.
Accentele de brand și cerința WCAG AA
Pentru WCAG AA ai nevoie de un raport de contrast de minim 4.5:1 pentru text normal și 3:1 pentru elemente UI mari sau pictograme. Aici apare cel mai des conflictul cu echipa de design.
Un albastru corporate clasic gen #0066cc arată excelent pe alb (contrast ~5.5:1), dar pe #121212 contrastul lui se prăbușește la sub 2.5:1. Textul devine un chin ilizibil. Soluția nu este să renunți la identitatea vizuală, ci să desaturezi culorile primare și să le crești luminozitatea pentru tema întunecată (de exemplu, urci nuanța spre #4dabf7).
Trade-off-ul e direct: nuanțele desaturate par uneori „spălate” pentru un ochi obișnuit cu marketingul agresiv de zi, dar pe timp de noapte previn orbirea la propriu. La un buton de acțiune principală prefer oricând să sacrific 10% din saturația brandului decât să las un utilizator să ghicească textul.
Cum testezi fără să pierzi ore întregi
Primul filtru e inspecția automată în DevTools. Dai click pe selectorul de culoare din Chrome sau Firefox și citești direct dacă bifează AA sau AAA. Dacă vrei automatizare la scară, axe-core băgat într-un pas de CI prinde erorile grosolane imediat.
Totuși, cel mai bun test manual pe care îl fac de fiecare dată durează două minute: iau laptopul, trag luminozitatea ecranului la 25-30% și încerc să citesc pagina într-o cameră moderat luminată. Dacă simți nevoia să mijesti ochii sau să mărești luminozitatea ca să distingi un placeholder de input sau un label secundar, contrastul e greșit, indiferent ce zice algoritmul pe hârtie.
Voi cum gestionați diferențele de nuanțe la componentele complexe: păstrați același set de variabile scalate pe HSL sau suprascrieți manual hex-urile per componentă?