Acum trei luni am livrat în producție un dashboard intern pentru o agenție de marketing cu 35 de oameni, construit de la zero pe Next.js, Prisma și NextAuth. Vreau să povestesc sincer despre deciziile tehnice luate, ce-a funcționat din prima și unde ne-am lovit cu capul de pragul de sus.
De ce custom și nu Retool sau PowerBI?
E prima întrebare pe care mi-au pus-o toți. Răspunsul scurt: costurile per user și flexibilitatea pe roluri. La 35 de marketeri pe Retool plătești o căruță de bani lunar doar ca să vadă niște grafice, iar clienții lor externi trebuiau să aibă și ei acces la rapoarte cu white-labeling strict.
Aveam nevoie să tragem date agregate din vreo 14 surse (Google Ads, Meta, TikTok, Stripe pentru checkout-uri) și să le combinăm în metrici custom, cum ar fi ROAS real calculat cu tot cu refund-uri și taxe de procesare. Niciun tool no-code nu ne dădea controlul ăsta fără să facem zeci de webhook-uri cârpite pe Zapier sau Make.
Ce-a mers ceas: Next.js cu App Router și Server Components
La început eram sceptic cu App Router în producție. Mă furaseră discuțiile de pe net despre caching-ul agresiv și bug-urile ciudate. În realitate, pentru un dashboard intern a fost probabil cea mai bună alegere.
Am încărcat datele direct pe server, fără API routes expuse inutil pentru frontend, fără tone de boilerplate de Redux sau React Query pentru pagini simple de raport. Marketerul deschide un client, serverul face fetch-ul paralel la datele din Postgres, iar HTML-ul pleacă gata asamblat. Paginile se simt instant, iar prima randare e curată.
NextAuth și-a făcut treaba decent pe partea de Google Workspace SSO. Am configurat whitelist doar pe domeniul agenției și am scăpat de formulare de register sau resetare de parole. Pentru roluri (admin, account manager, client view), am băgat permisiunile direct în sesiunea de JWT. Fără interogări la baza de date la fiecare request verificat în middleware.
Unde ne-am dat cu tesla-n coaie: Prisma la agregări mari
Aici a fost cel mai mare semnal de alarmă. Prisma e o plăcere curată la început: scrii schema, dai migrate, ai autocompletion peste tot în TypeScript. Productivitate maximă în prima lună de sprinturi.
Problema a apărut când s-au adunat date zilnice de la zeci de campanii. Pe la 300.000 de rânduri în Postgres, când un user selecta un range de 90 de zile pe 10 campanii simultan, Prisma încerca să hidrateze toate obiectele în memorie. Un simplu findMany cu include și groupBy a urcat latența la 6-8 secunde și containerul de Node.js dădea OOM (Out of Memory).
Am rezolvat problema aruncând parțial ORM-ul pentru zona de rapoarte și trecând pe prisma.$queryRaw cu SQL scris de mână, ferestre analitice (OVER (PARTITION BY...)) și indexuri compuse pe (client_id, date, campaign_id). Timpul de răspuns a scăzut de la 7 secunde la 180ms. Prisma e excelent pentru CRUD clasic, dar la analitice grele devine o frână serioasă.
Caching și limitările API-urilor de ads
Rate limit-urile de la Meta și Google te omoară dacă nu ești atent. Nu poți face fetch live la fiecare reload al paginii. Am rezolvat prin cron job-uri de noapte cu un worker separat și un Redis mic în față. Dacă un manager forțează un refresh manual în timpul zilei, interogăm API-ul extern, salvăm în Postgres și invalidăm cache-ul via revalidateTag din Next.js. Strategia asta ne-a tăiat 90% din request-urile externe și am scăpat complet de throttling.
Verdict după 3 luni
Stack-ul e stabil, marketerii nu mai stau cu 6 tab-uri deschise simultan și agenția nu plătește mii de euro pe licențe recurente. Dacă aș lua-o de la capăt azi, aș începe direct cu Drizzle în loc de Prisma ca să evit overhead-ul pe query-uri complexe, dar pentru livrat rapid la început a fost ok.
Voi cum gestionați rapoartele interne când datele încep să se adune serios? Rămâneți pe ORM sau treceți direct la raw SQL și baze de date analitice dedicate?