Săptămâna trecută am zis pas unui contract de 15.000 de euro pentru o aplicație de tip SaaS în zona de logistică. Sună a aroganță, dar după zece ani de freelancing am învățat că un kickoff prost îți arată exact cum va fi restul proiectului. Dacă simți miros de ars din prima oră, mai bine pleci înainte să-ți asumi termene nerealiste.
Primul semnal de alarmă: „Vrem totul într-o lună”
Clientul, un startup local finanțat recent, voia un MVP complet în 30 de zile. Când i-am întrebat de specificații, mi-au arătat trei screenshot-uri din Figma și un document Word de două pagini. Am calculat rapid: doar integrarea cu API-urile lor de tracking dura cel puțin două săptămâni, fără să punem la socoteală restul fluxului.
Am încercat să le explic că estimarea lor e nerealistă și că avem nevoie de măcar 8-10 săptămâni pentru ceva stabil. Răspunsul managerului de proiect m-a lăsat mască: „Păi codul se scrie repede, designul e gata”. În momentul ăla mi-am dat seama că omul nu înțelegea deloc procesul de dezvoltare. Pentru el, programarea era doar un task mecanic de copy-paste.
Micro-managementul de la prima strigare
La întâlnire au intrat șase oameni. Șase. Pentru un kickoff de MVP. Fiecare avea o altă viziune și se contraziceau între ei în fața mea. CTO-ul voia neapărat arhitectură microservicii pe AWS pentru că „așa e modern”, deși le-ar fi ajuns un simplu monolit pe un VPS de 10 dolari pentru primii 5.000 de utilizatori. Pe de altă parte, product owner-ul insista pe animații complexe în React pe care utilizatorii oricum le-ar fi ignorat.
Când am întrebat cine ia decizia finală în caz de blocaj, s-a lăsat liniște. Trade-off-ul e simplu aici: poți lua banii și să navighezi prin haosul ăsta, dar costul tău mental va fi uriaș. Vei face ședințe zilnice de două ore doar ca să le explici de ce nu e gata butonul x. Am pățit asta în trecut la un proiect cu un buget similar și am terminat pe tratament pentru anxietate. Nu mai fac greșeala asta.
Cum refuzi politicos fără să arzi punți
I-am refuzat a doua zi dimineață printr-un mail scurt și profesionist. Nu le-am zis că sunt dezorganizați. Le-am explicat că, având în vedere timeline-ul lor extrem de strâns și complexitatea integrărilor tehnice, nu le pot garanta livrarea la standardul de calitate pe care îl ofer de obicei. Le-am recomandat o agenție mai mare, care are resurse să arunce 4 developeri pe proiect simultan.
Ce am câștigat? Liniște. În loc să stau să scriu cod la 2 noaptea sub presiunea unor deadline-uri absurde stabilite de oameni care nu au scris o linie de cod în viața lor, am semnat un contract mai mic, de 6.000 de euro, dar cu un client cu picioarele pe pământ. Uneori, profitul nu se măsoară doar în cifrele din cont, ci și în calitatea somnului de noapte.
Voi cum procedați când simțiți red flags de la prima discuție? Luați proiectul pentru bani și sperați să fie bine, sau preferați să spuneți pas din start?