M-am întors la Neovim acum vreo șase luni. Nu a fost o decizie luată la impuls, ci mai degrabă o acumulare de mici frustrări care s-au umplut până a dat paharul pe dinafară. Lucram la un proiect de TypeScript destul de măricel, cam 120k linii de cod, și VS Code începuse să gâfâie serios. Când dai Cmd+P și aștepți jumătate de secundă să apară lista de fișiere, ceva în creierul meu de dev bătrân face scurtcircuit.
Am început cu Vim acum vreo 10 ani, pe vremea când eram fascinat de cât de 'hacker' părea totul. Apoi am trecut la VS Code pentru că, hai să fim sinceri, e comod. Ai totul la un click distanță, debugger-ul e superb și extensiile de Git sunt de neatins. Dar simțeam că pierd controlul asupra mediului meu de lucru și că deveneam dependent de un ecosistem care mănâncă resurse fără nicio jenă.
Problema cu Electron și lag-ul invizibil
Nu e vorba doar de RAM, deși VS Code mânca vreo 3GB constant pe proiectul ăla. E vorba de latența de input. Când tastezi 80 de cuvinte pe minut, simți când literele nu apar instant pe ecran. Am trecut pe Neovim cu o configurație bazată pe Lua (LazyVim, dacă sunteți curioși) și am redus timpul de startup de la 4 secunde la sub 200ms.
Diferența asta se simte în workflow-ul zilnic mai mult decât aș fi crezut. Nu mai am acel 'context switching' mental când schimb fișierele sau când fac un search global. Totul e instant. Dar, și aici e marele 'dar', am pierdut chestii importante pe care le luasem ca fiind garantate în VS Code.
Ce am pierdut în proces (honest trade-offs)
Să nu credeți că e totul roz în terminal. Cel mai mult îmi lipsește integrarea de debugging. În VS Code dai un click pe marginea liniei, pui un breakpoint și gata. În Neovim, setup-ul pentru nvim-dap a fost un coșmar birocratic. Am stat vreo 4 ore să fac să meargă debugging-ul pentru un proces de Node.js și tot nu e la fel de intuitiv. Vizualizarea obiectelor complexe în timpul unui breakpoint e mult mai greoaie în terminal.
Apoi e partea de colaborare. Dacă trebuie să fac un Live Share cu un coleg, sunt forțat să deschid VS Code. Nu există nicio alternativă viabilă în terminal care să se compare cu experiența aia 'out of the box'. La fel și cu extensiile de tip Copilot; deși există plugin-uri, UI-ul lor în terminal e mult mai limitat și uneori îți blochează buffer-ul în moduri ciudate.
Merită efortul de a șurubări?
Am economisit probabil 30% din timpul pe care îl petreceam așteptând după IDE, dar am investit probabil 50 de ore în ultimele luni doar pe configurat fișiere .lua. E un trade-off pe care mulți nu vor să-l facă și îi înțeleg perfect. Dacă ești la început de drum sau dacă ai nevoie de rezultate ieri, rămâi pe VS Code. E un instrument fantastic pentru 95% din developeri.
Pentru mine, Neovim e despre a deține uneltele, nu doar a le folosi sub licență de utilizare. Simt că editorul e o extensie a degetelor mele, nu o aplicație care rulează deasupra unui browser (Electron). Dar prețul plătit e frustrarea constantă când un update de plugin strică tot workflow-ul de dimineață și te trezești făcând debugging la editor în loc să scrii cod pentru client.
Voi pe ce tabără sunteți? Preferiți să funcționeze totul din prima sau vă place să vă construiți singuri mediul de lucru, chiar dacă asta înseamnă să mai pierzi câte o seară de weekend prin fișiere de config?