După aproape trei ani în care VS Code a fost editorul meu principal, luna trecută am șters tot și m-am întors la Neovim. Nu a fost o decizie romantică, ci una bazată pe frustrare pură legată de performanță. Dacă te bate gândul să faci trecerea asta, hai să-ți spun exact ce pierzi și ce câștigi, fără vrăjeală de fanboy.
De ce am plecat din VS Code
Totul a început la un proiect destul de mare, un monorepo cu vreo 12 microservicii în TypeScript și aproximativ 80.000 de linii de cod. VS Code începuse să se târască vizibil. Mânca lejer 4GB de RAM doar cu procesele de TS Server și câteva extensii de formatare, Git și linters. Când porneam și containerele de Docker, laptopul meu de muncă (un MacBook Pro de 16GB) începea să sune ca un avion gata de decolare, iar bateria se descărca în două ore.
Am realizat că petreceam secunde bune în fiecare oră așteptând după IntelliSense sau după salvarea unui fișier care rula formatters pe fundal. Sună a puțin, dar când faci asta de sute de ori pe zi, se adună o oboseală mentală stupidă. Voiam doar să scriu cod, nu să aștept după editor.
Ce am câștigat în terminal
Viteza e pur și simplu din altă galaxie. Cu LazyVim ca punct de plecare—pentru că la 35 de ani nu mai am timp sau chef să scriu mii de linii de Lua de la zero—Neovim pornește instant. Consumul de RAM a scăzut de la acei 4GB la doar 250MB, chiar și cu LSP-ul activat pe proiecte mari.
Dar cel mai mare plus e că am redevenit "keyboard-only". În VS Code, oricât de mult încercam să folosesc emulatorul de Vim, tot ajungeam să pun mâna pe mouse pentru un search global mai ciudat, pentru un conflict de Git sau pentru a naviga prin tree-ul de fișiere. În terminal, ești forțat să fii eficient. Folosesc Telescope pentru căutare rapidă și sar dintr-un fișier în altul în milisecunde. Parcă gândesc mai repede când nu îmi iau mâinile de pe rândul de bază al tastaturii.
Trade-off-ul sincer: Ce am pierdut și mă doare
Aici e partea pe care mulți evangheliști ai terminalului o ascund sub preș. Am pierdut mult confort și am investit timp pe care nu-l mai primesc înapoi.
Integrarea de Git din VS Code este genială. În special vizualizarea conflictelor complexe de merge. În Neovim, deși folosesc LazyGit, tot mi se pare că rezolvarea unui conflict masiv e mult mai anevoioasă și predispusă la greșeli.
Al doilea lucru: debugging-ul. În VS Code pui un breakpoint cu un simplu click pe marginea ecranului și ai terminat povestea. În Neovim, configurarea nvim-dap pentru un proiect de Next.js cu Docker mi-a mâncat o sâmbătă întreagă și vreo șase beri. Și tot nu merge perfect de fiecare dată. Uneori doar vrei să-ți faci treaba, nu să faci debugging la debugger.
Merită schimbarea? Dacă ai o mașină super puternică și nu te deranjează lag-ul ocazional, probabil că nu. Neovim e o investiție masivă de timp. Eu am ales să plătesc taxa asta de configurare pentru că urăsc lag-ul mai mult decât urăsc documentația de API-uri în Lua.
Voi cum stați? Ați rămas pe IDE-urile clasice sau mai sunt nostalgici după terminal pe aici?