Am rezistat trei ani în VS Code, convins că e „standardul industriei” și că n-are rost să fiu ăla ciudat din echipă care își configurează editorul în terminal. Săptămâna trecută am șters complet tot ce ține de Microsoft și m-am întors la Neovim. Vreau să vă zic sincer ce am câștigat, dar mai ales ce mă enervează acum și ce am pierdut la capitolul confort.
De ce am plecat din VS Code?
Nu mă înțelegeți greșit, VS Code e un instrument excelent pentru 90% dintre developeri. Dar la un moment dat, pe un proiect de tip monorepo cu peste 140.000 de fișiere și zeci de microservicii, mașina mea de dezvoltare a început să gâfâie. VS Code îmi mânca lejer 4.5 GB de RAM doar cu extensiile de bază pornite (TS server, ESLint, GitLens și Copilot).
Pe lângă consum, m-a omorât latența la tastare. Când scrii cod 8-10 ore pe zi, acele câteva milisecunde de delay între apăsarea tastei și apariția caracterului pe ecran devin obositoare. Am vrut ceva care să se miște instant. Fără Electron, fără procese de redare în background care îmi transformă laptopul în radiator.
Ce am câștigat cu Neovim
În primul rând, viteza brută. Neovim pornește în 35 de milisecunde. Consumul de memorie stă undeva la 150 MB, chiar și cu LSP (Language Server Protocol) activat pentru TypeScript și Go.
Am economisit cam 20-30% din timp la navigarea prin cod. Când folosești exclusiv tastatura, fără să atingi mouse-ul, creierul rămâne mult mai mult timp în acea stare de „flow”. Să sari de la o funcție la alta, să schimbi un bloc de text în interiorul unor paranteze cu trei taste (ci() e o dependență de care scapi greu odată ce te-ai obișnuit.
Trade-off-ul sincer: Ce am pierdut
Să fim complet sinceri, că doar nu suntem la prezentări de marketing. Trecerea înapoi la Neovim a venit cu un cost destul de mare în primele două săptămâni.
- Debugging-ul vizual e dureros: În VS Code, pui un breakpoint cu un click, dai hover pe o variabilă și vezi tot stack-ul. În Neovim, deși există
nvim-dap, configurarea lui e un calvar. Pentru proiecte complexe de backend, încă mă surprind deschizând VS Code doar pentru a face un debug ca lumea. - Pair programming-ul e un coșmar: Am avut săptămâna trecută o sesiune de debugging cu un coleg junior. Când am început să fac split-uri de ecrane în terminal și să navighez cu
hjkl, omul a amețit. Nu putea urmări unde e cursorul meu. VS Code e mult mai prietenos când trebuie să colaborezi. - Timpul pierdut cu „yak shaving”: În loc să scriu cod pentru clienți, am pierdut o sâmbătă întreagă configurând plugin-uri de Lua doar ca să am un file explorer care să arate exact cum voiam eu. În VS Code, totul funcționează „out of the box”.
Concluzia mea
Neovim câștigă detașat la viteză și ergonomie, dar te costă timp de configurare și confort vizual. Dacă ai un workflow stabil și nu te deranjează să îți construiești singur uneltele, merită efortul. Dacă vrei doar să livrezi cod rapid fără dureri de cap, rămâi pe VS Code.
Voi cum stați? A mai încercat cineva tranziția asta sau preferați să nu vă complicați viața cu terminalul?