Am rezistat patru ani în VS Code până când monorepo-ul nostru a depășit 120k linii de cod și laptopul a început să gâfâie. Acum 6 luni am făcut pasul înapoi spre Neovim și nu regret, dar nici nu o să cosmetizez realitatea. Câștigi o viteză brută incredibilă, însă plătești un preț mare în timp și frustrare pe care puțini îl recunosc pe forumuri.
De ce m-am săturat de VS Code
Pe un MacBook M1 cu 16GB RAM, VS Code-ul devenise o gaură neagră de resurse. Cu instanțele de TypeScript Server, Tailwind, ESLint și vreo trei tab-uri de proiect deschise, sărea lejer de 2.5 GB RAM. Dar nu memoria era problema principală, ci latența microscopică la tastat. Când scrii cod opt ore pe zi, întârzierea aia imperceptibilă de câteva milisecunde dintre apăsarea tastei și randarea pe ecran devine obositoare.
M-am săturat și de faptul că totul devenea din ce în ce mai aglomerat. Update-urile lunare aduceau tot felul de chestii de AI pe care nu le cerusem și notificări constante. Vroiam doar un editor de text chior care să nu-mi mănânce bateria și să proceseze fișierele instant.
Ce am câștigat: latență zero și focus real
M-am mutat pe Neovim configurat de la zero cu Lua, folosind Lazy.nvim ca package manager. Rezultatul? Timp de pornire sub 40ms și consum de memorie în jur de 90 MB RAM cu LSP-urile pornite.
Diferența de viteză este absurdă. Când folosești TreeSitter pentru navigare și Telescope pentru fuzzy searching, totul se întâmplă la viteza gândului. Nu mai ating mouse-ul ore întregi. Am observat o chestie interesantă la creierul meu: când nu mai dau click-uri pe tab-uri sau panouri laterale, intru mult mai repede în starea de flow și rămân acolo mai mult timp.
Ce am PIERDUT (și nimeni nu-ți spune asta pe Reddit)
Totuși, să fim cinstiți. Trecerea asta nu e o plimbare în parc și comunitatea de Vim tinde să ascundă mizeria sub preș.
1. Debugging-ul e un calvar. În VS Code pui un breakpoint cu click-ul, apeși F5 și ai terminat. În Neovim, configurarea nvim-dap pentru Node.js și Python m-a mâncat vreo 15 ore de căutări pe GitHub issues. Și tot nu e la fel de comod când vrei să inspectezi obiecte mari sau să navighezi rapid prin call stack.
2. Conflict de merge-uri și Git. GitLens în VS Code e pur și simplu neegalat. În terminal folosesc Diffview și Neogit, care sunt ok-ish, dar când am de rezolvat conflicte urâte pe 20 de fișiere simultan, simt cum îmi crește tensiunea.
3. Irosirea timpului cu dotfiles. În primele două luni am pierdut lejer 25 de ore ajustând scripturi de Lua, schimbând teme și încercând să fac autocompletion-ul să se comporte exact cum voiam. E o capcană psihologică uriașă: ai impresia că ești mega productiv pentru că scrii configurări în Lua, dar de fapt nu ai livrat niciun rând de cod pentru client sau firmă.
Concluzia mea
Neovim este genial dacă lucrezi în Go, Rust sau TypeScript pe fișiere izolate și prioritizezi viteza de redactare și minimizarea resurselor. Dar dacă proiectul tău se bazează masiv pe debugging vizual, refactoring automat complex pe C#/.NET sau fluxuri grele de Git, confortul din VS Code sau JetBrains bate orice milisecundă salvată la scroll.
A mai făcut cineva mutarea asta recent sau ați rămas pe VS Code/JetBrains și sunteți mulțumiți?