Am decis să fac marea trecere înapoi la Neovim acum vreo șase luni. Nu a fost o decizie luată la nervi, ci mai degrabă o acumulare de mici frustrări care s-au adunat în cei doi ani în care am folosit VS Code ca editor principal. La un moment dat, pe un proiect cu peste 12.000 de fișiere și un monorepo destul de stufos, am observat că VS Code începea să „agațe”. Nu mult, dar acele 200-300 de milisecunde de latență la tastare sau la deschiderea unui fișier au început să mă scoată din flow.
Primul lucru pe care l-am câștigat a fost, evident, performanța brută. Pe mașina mea de lucru, Neovim consumă cam 80MB RAM cu vreo 20 de plugin-uri active, în timp ce VS Code stătea constant pe la 1.2GB fără să facă nimic special. Dincolo de cifre, e vorba de senzația aia de control total. Când totul e în terminal, nu mai ai distrageri vizuale, nu mai ai pop-up-uri care te roagă să faci update la nu-știu-ce extensie și nu mai pui mâna pe mouse. Am calculat că mi-am îmbunătățit viteza de navigare în cod cu aproximativ 25%, pur și simplu pentru că nu mai caut butoane prin UI.
Totuși, să nu ne mințim: trecerea asta a venit cu un preț destul de piperat. Cel mai mult îmi lipsește ecosistemul de debugging. În VS Code, pui un breakpoint cu un click și ai tot contextul vizual acolo, curat, gata de analizat. În Neovim, deși folosesc nvim-dap, setup-ul e un calvar. Mi-a luat vreo trei seri să configurez corect debugging-ul pentru un proiect de Go și Node.js, timp pe care l-aș fi putut folosi să scriu cod sau să dorm. Uneori, când am un bug complex de urmărit, mă trezesc deschizând VS Code doar pentru debugger, ceea ce mă face să mă simt puțin ipocrit.
Un alt trade-off sincer este integrarea cu AI-ul. Folosesc GitHub Copilot și, deși există plugin-uri excelente pentru Neovim, experiența nu e la fel de fluidă. În VS Code, sugestiile de tip „ghost text” și chat-ul integrat se simt ca parte din editor. În terminal, totul pare puțin „hacky”, lipit cu bandă adezivă. Plus că am pierdut funcția de Live Share, care pentru pair programming la distanță este, de departe, cea mai bună soluție existentă. Am încercat alternative pe terminal, dar niciuna nu se apropie de simplitatea cu care dai un link unui coleg și el e direct în fișierul tău.
Ce am învățat din toată experiența asta e că nu există „editorul perfect”. Neovim mă forțează să fiu mai organizat și să înțeleg mai bine cum funcționează tool-urile mele sub capotă (LSP-uri, formatters, linters), dar mă și mănâncă de timp cu mentenanța config-ului. Estimez că pierd cam 2 ore pe lună doar bibilind la init.lua ca să repar ceva ce s-a stricat după un update. E un hobby în sine, dar uneori e obositor când tot ce vrei e să livrezi un task.
La finalul zilei, rămân pe Neovim pentru că îmi place minimalismul și viteza, dar nu mai sunt evanghelistul care eram acum 5 ani. VS Code e un produs incredibil de matur și, pentru 90% din developeri, e alegerea corectă din punct de vedere pragmatic. Eu fac parte din restul de 10% care preferă să sufere puțin pentru un plus de viteză și ergonomie de tastatură.
Voi cum stați? Ați făcut vreodată drumul invers, de la terminal la IDE, pentru că v-ați săturat de configurat totul manual?