{
"expo": {
"scheme": "myapp",
"ios": {
"associatedDomains": [
"applinks:domeniu.ro?mode=developer"
]
},
"android": {
"package": "ro.domeniu.app",
"intentFilters": [
{
"action": "VIEW",
"autoVerify": true,
"data": [
{
"scheme": "https",
"host": "domeniu.ro",
"pathPrefix": "/produs"
}
],
"category": ["BROWSABLE", "DEFAULT"]
}
]
}
}
}Săptămâna trecută am terminat migrarea pe Expo Router pentru o aplicație de retail cu vreo 45k de utilizatori activi lunar. Cel mai mare nod în gât a fost, previzibil, deep linking-ul universal: tranziția de la vechiul config manual din React Navigation la abordarea file-based din Expo.
Pe scurt: Expo Router rezolvă genial maparea URL-urilor către ecrane, dar configurarea la nivel de sistem de operare rămâne aceeași mizerie plină de capcane pe care o știi.
Custom scheme vs. Universal Links
Custom scheme-ul (myapp://produs/123) este salvarea ta în development. Merge instant, îl testezi cu un simplu npx uri-scheme open, zero bătăi de cap cu certificatele. În producție însă, custom scheme-ul este o experiență de mâna a doua: pe iOS utilizatorul primește mereu popup-ul ăla penibil cu „Open in App?”, iar dacă app-ul nu e instalat, browserul crapă cu o eroare urâtă.
Pentru producție ai nevoie de Universal Links (iOS) și App Links (Android). Adică deschizi https://domeniu.ro/produs/123, iar OS-ul redirecționează direct în aplicație fără intermediari. Dacă n-ai aplicația, te trimite frumos pe web sau în store.
Trade-off-ul? Setup-ul server-side este un coșmar la prima încercare.
Unde crapă Android de fiecare dată: assetlinks.json
Pe Android ai nevoie de fișierul assetlinks.json servit pe https://domeniu.ro/.well-known/assetlinks.json cu Content-Type application/json obligatoriu.
Greșeala clasică pe care am văzut-o la zeci de echipe: extrag amprenta SHA-256 din keystore-ul local de debug sau din cheia de upload. Când urci app-ul în Google Play Console și activezi Google Play App Signing, Google re-semnează binarul cu cheia lor privată. Dacă nu copiezi SHA-256 direct din Play Console (secțiunea App Integrity), App Links pur și simplu nu vor funcționa pe producție, iar Android va deschide Chrome în loc de aplicație, fără niciun log evident.
Poți verifica direct pe device via adb:
adb shell pm get-app-links com.pachetul.tau
Dacă statusul nu e verified, autoVerify a eșuat.
Unde crapă iOS: CDN-ul Apple și fișierul AASA
Pe iOS configurezi fișierul apple-app-site-association (tot în .well-known/, dar atenție: fără extensie .json).
Marea capcană aici este că iOS nu mai citește fișierul direct de pe serverul tău din iOS 14 încoace. Apple îl descarcă printr-un CDN proxy proprietar. Dacă modifici AASA, CDN-ul Apple poate face cache până la 48-72 de ore. În timpul ăsta tu crezi că linkul e rupt din codul tău, când de fapt Apple servește un JSON vechi de acum două zile.
Pentru a ocoli cache-ul în development, folosește flag-ul de ?mode=developer în entitlement-ul de associatedDomains din app.json:
applinks:domeniu.ro?mode=developer.
Câștigul cu Expo Router
Partea frumoasă: odată ce domeniile sunt validate la nivel de OS, nu mai scrii niciun rând de linking = { prefixes, config }.
Dacă fișierul tău fizic e în app/produs/[id].tsx, URL-ul https://domeniu.ro/produs/481 este interceptat nativ, iar parametrul id devine disponibil direct prin hook-ul useLocalSearchParams().
Atenție totuși la auth guards: dacă linkul deschide o rută protejată și userul nu e logat, redirecționarea din _layout.tsx trebuie făcută sincron după ce se inițializează starea de auth, altfel riști un frame scurt de ecran gol sau chiar o buclă de navigare.