import { Tabs } from 'expo-router';
import { Ionicons } from '@expo/vector-icons';
// app/(tabs)/_layout.tsx
export default function TabLayout() {
return (
<Tabs screenOptions={{ headerShown: false }}>
<Tabs.Screen
name="feed"
options={{
title: 'Feed',
tabBarIcon: ({ color, size }) => (
<Ionicons name="newspaper-outline" size={size} color={color} />
),
}}
/>
<Tabs.Screen
name="profile"
options={{
title: 'Profil',
tabBarIcon: ({ color, size }) => (
<Ionicons name="person-outline" size={size} color={color} />
),
}}
/>
</Tabs>
);
}Am migrat recent o aplicație de fintech cu vreo 20.000 de utilizatori activi de pe clasicul React Navigation pe Expo Router (v3/v4). A fost o decizie asumată după ce ne-am chinuit săptămâni întregi cu deep linking-ul pe iOS și Android. Dacă te gândești să faci pasul sau doar începi un proiect nou, hai să-ți zic direct unde câștigi timp și unde o să-ți prinzi urechile.
Mental model: Fișiere vs Componente
Cu React Navigation clasic, definești totul imperativ sau semi-declarativ în componente: <Stack.Navigator>, <Tab.Navigator> și zeci de ecrane înșirate într-un fișier navigation.tsx de 600 de linii. Toți am trecut pe acolo. Problema apare când vrei deep linking curat. Trebuie să mapezi manual fiecare URL pe structura ta de navigare internă, iar la nested stacks devine rapid un coșmar de debugging.
Expo Router rezolvă asta copiind abordarea Next.js: file-based routing. Orice fișier din directorul app/ devine automat o rută, iar deep linking-ul vine moca, fără nicio linie de configurare suplimentară. Dacă ai app/(tabs)/home.tsx, URL-ul myapp://home pur și simplu merge.
Trade-off-ul sincer? Pierzi din controlul granular instantaneu. Când vrei să randezi un ecran condiționat de un flag de feature sau de un rol de user, nu mai poți pune un simplu if (isAdmin) <Stack.Screen...> în același fișier. Trebuie să te bazezi pe redirects declarative cu <Redirect href="/..." /> sau grupuri protejate, altfel riști loop-uri infinite de randare. La primul refactor m-am lovit fix de asta și am pierdut o jumătate de zi înțelegând de ce crash-uia bundle-ul de staging.
Tab-uri cu Stack-uri imbricate (The real deal)
Cea mai comună structură într-o aplicație de mobil este: un ecran de autentificare, apoi shell-ul principal cu Tabs în footer, iar pe fiecare tab separat ai un istoric (un Stack) cu pagini de detaliu. Cum facem asta fără să ne complicăm viața?
Secretul stă în paranteze rotunde (grupuri). Grupurile nu afectează URL-ul, doar organizează layout-urile.
Structura curată arată cam așa în app/:
(auth)/_layout.tsxși ecranele de login(tabs)/_layout.tsx(aici defineștiTabs)(tabs)/feed/_layout.tsx(aici puiStackpentru tab-ul de feed)(tabs)/feed/index.tsx(lista)(tabs)/feed/[id].tsx(pagina de detaliu)
Când userul intră pe un articol din feed, bara de tab-uri rămâne jos (sau o poți ascunde opțional din opțiunile stack-ului), iar navigarea nativă funcționează exact cum te-ai aștepta, cu swipe-back pe iOS out-of-the-box.
Când merită să faci pasul?
Dacă ai un proiect existent în React Navigation care merge bine și nu ai nevoie critică de deep linking sau de versiune de web, nu migra. E rescriere pură de structură de fișiere, consumi zeci de ore pe care nu ți le plătește nimeni și nu livrezi valoare nouă de business.
În schimb, dacă începi un proiect de la zero sau cel vechi se sufocă din cauza deep link-urilor rupte din push notifications, Expo Router merită 100%. Am redus cam 400 de linii de cod inutil de configurare și am scăpat definitiv de erorile alea dubioase de The action 'NAVIGATE' with payload ... was not handled by any navigator.
Voi ați făcut trecerea în producție sau vă țineți încă de setup-ul clasic?