import { Stack } from 'expo-router';
export default function RootLayout() {
return (
<Stack screenOptions={{ headerShown: false }}>
{/* Grupul principal cu tab bar */}
<Stack.Screen name="(tabs)" options={{ headerShown: false }} />
{/* Ecran care acoperă complet Tab Bar-ul */}
<Stack.Screen
name="details/[id]"
options={{
presentation: 'card',
headerShown: true,
title: 'Detalii Comandă'
}}
/>
</Stack>
);
}Am migrat recent o aplicație de livrări cu vreo 22.000 de utilizatori activi de la clasicul React Navigation la Expo Router. Dacă te gândești să faci pasul ăsta, îți zic din start: nu e doar un simplu wrapper estetic, dar nici nu-ți rezolvă magic toate problemele de arhitectură. Merită dacă te-ai săturat de boilerplate la TypeScript și deep linking, dar vine cu mici capcane la navigarea nested.
Unde câștigă Expo Router și unde te încurcă
Înainte aveam aproape 500 de linii de cod doar pentru tipizarea rutelor cu CompositeScreenProps, BottomTabScreenProps și NativeStackNavigationProp. Un infern de fiecare dată când un junior trebuia să adauge un ecran nou în tab-ul de profil. Cu Expo Router, generarea automată a tipurilor pe baza sistemului de fișiere ne-a scăpat complet de fișierele alea uriașe de tipuri.
Deep linking-ul e al doilea mare câștig. Înainte pierdeam zile întregi testând scheme URL și path-uri ciudate pe Android și iOS când trimiteam push notifications. În Expo Router, fiecare fișier din folderul app e deja o rută web/app automată.
Dar există și un trade-off serios: pierzi controlul imperativ granular. Dacă ai fluxuri condiționate extrem de complexe (de exemplu un wizard dinamic unde pașii depind de trei răspunsuri diferite de la backend și flags de remote config), logica declarativă bazată strict pe fișiere și grupuri (group) devine greoaie. React Navigation clasic îți permitea să faci push/pop la array-ul de rute fix cum voia mușchiul tău.
Cum configurezi Tabs cu Stack nested fără dureri de cap
Cea mai frecventă greșeală pe care am văzut-o este încercarea de a băga stack-ul în interiorul tab-ului atunci când vrei ca ecranul de detalii să acopere tab bar-ul. Dacă pui ecranul în app/(tabs)/feed/[id].tsx, tab bar-ul va rămâne vizibil pe ecran pe iOS și Android, ceea ce aproape niciodată nu e ce vrei pe un flow de detalii sau checkout.
Structura corectă pe care o folosim în producție este să tratăm tab-urile ca pe un ecran dintr-un Stack rădăcină:
app/_layout.tsxdefineșteStack-ul principal.app/(tabs)/_layout.tsxdefinește doar tab bar-ul și ecranele principale (Feed, Căutare, Profil).- Orice ecran care trebuie să acopere tab bar-ul (detalii, modaluri, flux de plată) merge direct în
app/details/[id].tsxsau într-un alt grup de sine stătătorapp/(modals).
Astfel, când dai router.push('/details/123'), noul ecran se animează deasupra întregului tab bar în mod nativ, fără artificii de genul tabBarStyle: { display: 'none' } care pe Android oricum făceau flicker la tranziție.
Merită migrarea pentru un proiect existent?
Pentru proiecte noi făcute în 2024+, recomand direct Expo Router fără ezitare. La proiectele vechi, dacă ai deja navigarea pusă la punct, rutele tipate decent și nu te bazezi masiv pe deep links, migrarea nu-și scoate banii. Noi am economisit timp pe mentenanță pe termen lung, dar migrarea efectivă ne-a mâncat cam 3 sprinturi de dev și QA.
Voi ați făcut pasul spre file-based routing în React Native sau încă preferați controlul din fișierele de configurare clasice?