eduardweb.
Expo & EASIntermediar#react-native#expo#securitate#eas-build#mobile-dev

Cum gestionezi corect secrets în Expo și EAS fără să le scapi în bundle-ul JS

De Alexandru Matei, 20 oct. 2026 · 35 vizualizări · 2 like-uri

Postat 20 oct. 2026
json
{
  "build": {
    "development": {
      "developmentClient": true,
      "distribution": "internal",
      "env": {
        "APP_ENV": "development"
      }
    },
    "preview": {
      "distribution": "internal",
      "environment": "preview"
    },
    "production": {
      "environment": "production"
    }
  }
}

Dacă pui o cheie secretă într-un client de React Native, consider-o deja compromisă. În articolul ăsta lămurim exact unde ții cheile de build, unde le pui pe cele de runtime și cum le configurezi prin EAS fără să împingi secrete în git.

La un proiect de acum un an cu vreo 14k utilizatori activi, am găsit un API key de Stripe cu permisiuni de scriere pus direct într-un fișier de config. Un coleg junior îl pusese cu prefixul nou EXPO_PUBLIC_, crezând că așa se injectează sigur la build. Am scanat bundle-ul compilat cu un simplu utilitar strings pe fișierul index.android.bundle și cheia stătea acolo, în clar, gata să fie extrasă de oricine desface APK-ul.

Regula de bază: Client vs Build Time

Tot ce rulează în codul tău React Native ajunge pe telefonul omului. Asta înseamnă că variabilele prefixate cu EXPO_PUBLIC_ sunt gândite exclusiv pentru date publice: URL-ul de la API, un publishable key de Stripe, un ID de proiect Supabase sau Firebase. Nimic altceva.

Dacă ai un token de generare semnături, un secret de webhook sau o cheie privată de Sentry pentru upload de sourcemaps, ele nu au ce căuta în codul aplicației. Acestea trebuie să existe doar în procesul de build din EAS (Expo Application Services).

Cum împărțim mediile: .env vs EAS Environment Variables

Până acum ceva timp foloseam eas secret:create. Expo a depreciat parțial fluxul ăla vechi în favoarea noilor Environment Variables din dashboard-ul Expo, organizate pe medii: development, preview, production.

Local, regula mea e simplă: folosesc .env.local pentru ce rulez eu pe simulator și îl pun mereu în .gitignore. Când am nevoie de diferențiere clară între staging și producție pe mașina proprie, merg pe fișiere dedicate: .env.development și .env.production. În app.config.ts, citesc variabilele via process.env doar pentru configurarea build-ului (cum ar fi bundleIdentifier, plugin-uri native sau scheme de deep linking).

În cloud, pe serverele EAS, nu încarci fișiere .env. Configurezi variabilele direct în eas.json sau le definești din panoul web EAS la nivel de environment. EAS le injectează automat în containerul de build când rulezi comanda de build.

Un trade-off cinstit

Abordarea asta cu EAS Environment Variables e curată pentru CI/CD fiindcă nu lași urme în repository, dar are o hibă enervantă: sincronizarea locală. Când intră un dev nou pe proiect, trebuie să-i transmiți cumva valorile locale. Ori folosești comanda eas env:pull (care cere permisiuni pe contul de EAS al organizației), ori ții un seif separat în 1Password sau Bitwarden. Dacă lași variabilele doar în cloud, dev-ul nou nu va putea rula aplicația local pe propriul emulator fără să configureze manual tot fișierul .env.

În plus, dacă folosești expo-updates pentru update-uri OTA (over-the-air), ține minte că variabilele injectate la build nativ nu se schimbă la un update de JS dacă nu le gestionezi atent prin extra metadata în app.config.ts.

Voi cum gestionați sincronizarea fișierelor .env între membrii echipei pe proiectele Expo, le trageți direct prin CLI sau aveți alt workflow?

Răspunsuri 0

Se încarcă răspunsurile…

Loghează-te pentru a răspunde

Doar membrii comunității pot lăsa comentarii.