eduardweb.
Expo & EASIntermediar#react-native#expo#securitate#eas-build

Gestionare secrets în Expo: cum eviți să-ți verși cheile private în bundle

De Răzvan Matei, 9 nov. 2026 · 13 vizualizări · 2 like-uri

Postat 9 nov. 2026
json
{
  "build": {
    "development": {
      "developmentClient": true,
      "distribution": "internal",
      "environment": "development"
    },
    "preview": {
      "distribution": "internal",
      "environment": "preview"
    },
    "production": {
      "environment": "production"
    }
  }
}

Am văzut de prea multe ori chei private de Stripe sau token-uri de backend împachetate direct în APK doar pentru că cineva a pus prefixul EXPO_PUBLIC_ fără să gândească implicațiile. Dacă folosești Expo și EAS, gestionarea secretelor are câteva capcane specifice care te pot costa scump. Treci prin articolul ăsta și îți arăt cum separăm mediile curat, fără riscuri de securitate și fără nervi la build.

Iluzia securității: ce ajunge de fapt în telefon

Prima regulă pe care mulți o uită: tot ce pui într-o aplicație de mobil este public. Nu există backend securizat pe telefonul utilizatorului. Dacă folosești EXPO_PUBLIC_API_KEY, variabila respectivă este injectată static în bundle-ul JavaScript la momentul compilării. Oricine descarcă fișierul .apk sau .ipa, îi dă un unzip și rulează un simplu strings index.android.bundle | grep -i api îți va vedea cheia în mai puțin de zece secunde.

Prefixul EXPO_PUBLIC_ este strict pentru chei care au fost gândite să fie publice: un publishable key de Stripe, un ID de proiect Firebase sau URL-ul public al API-ului tău. Cheia secretă de Stripe, cheile de la AWS S3 sau token-ul de la baza de date nu au ce căuta în codul de mobil. Punct.

.env.development vs .env.production

Expo suportă nativ fișiere .env începând cu SDK 49. Ordinea de încărcare este simplă: .env, apoi fișierul specific mediului precum .env.development sau .env.production, iar la final .env.local care le suprascrie pe toate.

Problema apare la deploy. Fișierele .env.local sau .env.production ar trebui să fie în .gitignore. În momentul în care trimiți codul către EAS Build (eas build), runner-ul din cloud pornește o mașină virtuală curată care face git clone. Dacă fișierul tău cu variabile este ignorat de git, build-ul din cloud nu va avea acele variabile. Rezultatul? Aplicația se compilează, dar se crapă la runtime cu undefined când încearcă să citească endpoint-ul de producție.

Trecerea la EAS Environment Variables

Vechiul sistem eas secret:create este în mare parte deprecated. Acum folosim „Environment Variables” direct din dashboard-ul Expo sau prin CLI. Marele avantaj este că le poți mapa pe „Environments” (development, preview, production), identic cu ce oferă Vercel pe web.

La un proiect de livrări cu vreo 14k useri activi unde am făcut migrarea asta, aveam trei medii complet izolate. Înainte, dacă cineva rula build-ul de staging, risca să trimită push notifications către baza de date de producție dacă uita să schimbe manual un config. Cu noul sistem, am legat build profile-ul din eas.json direct de mediul respectiv din dashboard.

Trade-off-ul evident? Merge perfect cât timp rulezi build-urile pe serverele Expo. Dacă alegi să rulezi eas build --local ca să economisești minutele de build gratuite, EAS CLI nu îți trage automat toate variabilele din cloud; trebuie să rulezi comenzi suplimentare sau să ai un fișier local sincronizat manual, ceea ce introduce din nou factorul erorii umane.

Cum legăm totul curat

Soluția sănătoasă este să folosești fișiere .env strict pentru development local pe mașina ta și să lași EAS să injecteze variabilele la compilare pe baza profilului ales.

Răspunsuri 0

Se încarcă răspunsurile…

Loghează-te pentru a răspunde

Doar membrii comunității pot lăsa comentarii.