eduardweb.
Expo & EASIntermediar#react-native#mobile#expo#securitate#eas-build

Gestionare secrets în Expo și EAS: de ce nu pui cheile backend-ului în .env

De Delia Petre, 10 nov. 2026 · 16 vizualizări · 3 like-uri

Postat 10 nov. 2026
json
{
  "cli": {
    "version": ">= 12.0.0"
  },
  "build": {
    "development": {
      "developmentClient": true,
      "distribution": "internal",
      "environment": "development"
    },
    "preview": {
      "distribution": "internal",
      "environment": "preview"
    },
    "production": {
      "autoIncrement": true,
      "environment": "production",
      "env": {
        "EXPO_PUBLIC_API_URL": "https://api.exemplu.ro/v1"
      }
    }
  }
}

Secretul pe mobile e o iluzie dacă nu înțelegi unde rulează codul. Orice string împachetat în bundle-ul final de iOS sau Android poate fi extras cu un simplu strings main.jsbundle în sub 30 de secunde. Discutăm despre cum separi corect variabilele de build, cele de runtime și secretele reale când folosești Expo Application Services (EAS).

Regula zero: tot ce atinge telefonul e compromis

Am văzut acum un an la un audit pentru un magazin cu vreo 12k comenzi lunare o chestie clasică: băieții puseseră STRIPE_SECRET_KEY în .env.production. Făcuseră un wrapper peste Expo CLI și se bazau pe faptul că fișierul nu e pe Git. Ghinionul a fost că la build, codul trăgea cheia direct într-un serviciu apelat din checkout.

Dacă o variabilă are nevoie de prefixul EXPO_PUBLIC_, ea este automat injectată inline la compilare în codul JavaScript. Asta înseamnă că API URL-ul, cheia publică de Supabase sau Sentry DSN-ul sunt ok acolo. În schimb, un token de OpenAI, chei de AWS sau acces la baze de date NU au ce căuta nici măcar menționate în aplicația mobilă. Alea stau pe un backend propriu sau într-un serverless proxy.

EAS Environment Variables vs fișiere locale

Expo a trecut de la vechiul sistem de „EAS Secrets” (care era doar un key-value ascuns în dashboard) la noul sistem integrat de Environment Variables direct pe medii: development, preview și production.

Workflow-ul meu curat arată așa:

  1. Local: am .env.development și .env.local care sunt ignorate în git via .gitignore. Aici țin URL-uri de localhost sau staging.
  2. Remote (pe serverele Expo): configurez variabilele de build fie din UI-ul de la expo.dev, fie prin eas env:create.

Diferența subtilă la care se împiedică mulți apare la build-time vs runtime. Variabilele puse în EAS fără prefixul EXPO_PUBLIC_ sunt disponibile doar procesului de build de pe mașina virtuală EAS (de exemplu, un token privat de NPM ca să poți instala pachete dintr-un repo privat, sau SENTRY_AUTH_TOKEN necesar pentru upload de source maps). Odată ce bundle-ul JS a fost generat, acele variabile dispar complet și nu mai pot fi citite din codul aplicației.

Cum legăm totul în eas.json și app.config.ts

În loc să mă bazez pe fișiere .env încărcate haotic cu dotenv, las eas.json să dicteze profilul. Când rulez eas build --profile production, EAS trage automat variabilele asociate environment-ului de producție din contul tău Expo.

Dacă am nevoie de configurări dinamice, folosesc app.config.ts în loc de app.json static. Aici pot citi process.env.APP_VARIANT la momentul rulării configurației și să schimb bundle identifier-ul (com.firma.app.dev vs com.firma.app), fără să rescriu manual fișiere.

Trade-off-ul evident: dacă ai variabile sincronizate manual prin EAS CLI și lucrezi într-o echipă de 4-5 dev-i, devine frustrant să ții minte cine ce cheie a actualizat. Dacă cineva modifică un URL în dashboard pe EAS și tu testezi local cu un .env.development vechi de trei luni, pierzi lejer o oră încercând să reproduci un bug fantomă.

Voi cum țineți în sync fișierele .env între dev-i la proiectele de Expo? Mergeți pe 1Password CLI, script intern de crypt/decrypt, sau le trimiteți pe Slack ca în vremurile bune?

Răspunsuri 0

Se încarcă răspunsurile…

Loghează-te pentru a răspunde

Doar membrii comunității pot lăsa comentarii.