name: CI/CD Pipeline
on:
push:
branches: [main]
jobs:
build-and-deploy:
runs-on: ubuntu-latest
steps:
- uses: actions/checkout@v4
- uses: actions/setup-node@v4
with:
node-version: 20
cache: 'npm'
- run: npm ci
- run: npm run lint
- run: npm run test
- run: npm run build
- name: Deploy to VPS via SSH
uses: appleboy/ssh-action@v1.0.3
with:
host: ${{ secrets.SSH_HOST }}
username: ${{ secrets.SSH_USER }}
key: ${{ secrets.SSH_PRIVATE_KEY }}
script: |
cd /var/www/my-app
git pull origin main
npm ci --omit=dev
npm run build
pm2 reload app-name || pm2 start npm --name "app-name" -- startAm renunțat la Vercel pentru câteva proiecte medii după ce facturile au sărit calul și am mutat aplicațiile Next.js pe VPS-uri Hetzner de 6 euro. În articolul ăsta îți arăt workflow-ul de GitHub Actions pe care îl rulez în producție: verifică TypeScript, rulează testele, compilează totul în cloud și trimite doar ce e strict necesar pe server prin SSH.
Greșeala clasică: build direct pe server
Mulți fac greșeala să scrie un script de tipul git pull && npm run build direct pe VPS. Am pățit asta la un proiect cu vreo 12k vizite pe zi.
La un deploy dat pe la prânz, Webpack a cerut mai multă memorie decât avea mașina cu 2 GB RAM. Linux OOM killer a intrat pe fir, a omorât procesul de Node care deservea utilizatorii și am avut 4 minute de downtime gratuit până m-am prins ce s-a întâmplat. Soluția sănătoasă: build-ul se face exclusiv pe resursele GitHub, care îți oferă runner-e cu 7 GB RAM gratuit pe conturile standard. Pe server trebuie să ajungă doar output-ul compilat și gata de rulare.
Caching-ul care taie minute bune
Fără cache la dependențe și la compilatorul Next.js, fiecare push dura vreo 4 minute și 40 de secunde.
Folosind actions/cache pentru folderul .next/cache și actions/setup-node cu cache activat pe lockfile, am scăzut timpul total de execuție la sub 1 minut și 50 de secunde pentru un app cu vreo 45 de rute. Dacă ai teste unitare cu Vitest sau Jest, rulează-le în paralel cu pasul de lint sau chiar înainte de build. Nu are sens să consumi cicluri de compilare dacă ai spart un test banal de utilitar.
Cum faci deploy-ul via SSH fără bătăi de cap
După ce ai rulat npm run build, Next.js produce folderul .next/standalone (dacă ai activat opțiunea în next.config.js). Acel folder conține strict fișierele necesare rulării, fără să mai cari după tine tot node_modules-ul de development.
Ca să duci fișierele pe server, varianta curată este un rsync peste SSH urmat de un reload de proces prin PM2. Generează o cheie dedicată pe mașina locală cu ssh-keygen -t ed25519 -C "github-actions", pune cheia publică în ~/.ssh/authorized_keys pe VPS, iar cheia privată salveaz-o în GitHub Secrets sub numele SSH_PRIVATE_KEY.
Trade-off sincer: PM2 nativ vs Docker
Metoda cu rsync și PM2 nativ pe server e rapidă și consumă infim de puține resurse. Pe un VPS mic, o aplicație Next.js în PM2 stă lejer în 120MB RAM.
Partea nasoală? Dacă pe VPS ai o versiune diferită de Node.js față de mediul din GitHub Actions, s-ar putea să te lovești de incompatibilități ciudate la runtime. Varianta cu Docker Container Registry rezolvă complet problema mediului, dar pe un VPS mic adaugă un overhead de memorie (Docker daemon + containere consumă încă 300-400MB RAM) și deploy-ul durează mai mult din cauza layer-elor de imagine.
Voi ce variantă folosiți în producție când ieșiți din ecosistemul Vercel: PM2 nativ cu rsync sau împingeți direct imagini de Docker?