certbot certonly \
--dns-cloudflare \
--dns-cloudflare-credentials /etc/letsencrypt/cloudflare.ini \
--dns-cloudflare-propagation-seconds 60 \
-d "domeniu.ro" \
-d "*.domeniu.ro" \
--deploy-hook "nginx -t && systemctl reload nginx" \
--non-interactive \
--agree-tos \
-m admin@domeniu.roDacă gestionezi un SaaS multi-tenant sau o aplicație cu zeci de subdomenii dinamice, certificatele emise separat per vhost devin un coșmar administrativ. Soluția curată e certificatul wildcard (*.domeniu.ro), însă Let's Encrypt impune exclusiv challenge-ul de tip DNS-01 pentru wildcard-uri. În rândurile de mai jos vă explic cum am pus la punct un flux stabil și complet automatizat, ca să nu vă treziți cu alertele de PagerDuty când expiră SSL-ul.
Capcana clasică: HTTP-01 vs DNS-01
La certificatele simple, HTTP-01 e sfânt: pui un fișier temporar în /.well-known/acme-challenge/, Let's Encrypt îl citește prin portul 80 și gata. Dar pentru un wildcard, CA-ul nu are cum să verifice un IP anume, așa că te obligă să demonstrezi că deții zona DNS adăugând o înregistrare TXT cu numele _acme-challenge.domeniu.ro.
La un proiect cu vreo 40 de subdomenii pe care l-am preluat acum doi ani, reînnoirea se făcea manual. Un coleg rula certbot în mod manual o dată la 80 de zile, copia cheia TXT în panoul de DNS, aștepta două minute și dădea Enter. Până când colegul a plecat în concediu, certificatul a expirat într-o noapte de marți, iar 12.000 de utilizatori activi au dat de ecranul roșu de avertizare din browser.
Automatizarea fără să-ți riști toată infrastructura
Pentru reînnoire automată ai nevoie de un plugin DNS compatibil cu providerul tău (Cloudflare, Route53, Hetzner, DigitalOcean etc.). Eu folosesc des pluginul de Cloudflare, dar principiul e identic peste tot.
Aici apare prima greșeală gravă pe care o văd frecvent: folosirea Global API Key-ului. Dacă un atacator obține acces pe serverul web și citește acel fișier, îți preia tot contul de DNS. Regula de aur: creează un API Token cu permisiuni strict limitate la Zone:DNS:Edit doar pentru zona specifică domeniului tău.
Fișierul cu credențiale trebuie securizat agresiv pe server:
chmod 600 /etc/letsencrypt/cloudflare.ini
chown root:root /etc/letsencrypt/cloudflare.ini
Cum eviți downtime-ul la reload-ul de Nginx
Certbot verifică de două ori pe zi dacă certificatul trebuie reînnoit. Dacă folosești un cron job naiv cu --post-hook "systemctl reload nginx", Nginx va primi semnal de reload la fiecare rulare a cronului, chiar dacă nu s-a schimbat nimic.
Soluția corectă este --deploy-hook. Acesta se declanșează strict în momentul în care certificatul nou a fost emis și salvat pe disc cu succes. Mai mult, vrei să te asiguri că Nginx nu primește semnal de reload dacă cumva configurația ta are o eroare de sintaxă adăugată între timp:
--deploy-hook "nginx -t && systemctl reload nginx"
Dacă cineva a lăsat un punct și virgulă lipsă într-un vhost recent modificat, testul eșuează, iar instanța veche de Nginx continuă să ruleze pe certificatul încă valabil câteva zile, salvându-te de la downtime instantaneu.
Trade-off-uri sincere
DNS-01 cu wildcard e genial fiindcă nu mai atingi configurări SSL când adaugi subdomenii noi. Creezi CNAME-ul și aplicația răspunde direct pe HTTPS.
Dezavantajul? Ești dependent de API-ul providerului de DNS. Am pățit ca Cloudflare să aibă rate-limiting temporar pe API sau latențe mari la propagare, moment în care validarea TXT a picat pentru că Certbot a verificat prea repede. Pentru a preveni asta, setați mereu parametrul --dns-cloudflare-propagation-seconds 60 (sau chiar 120, în funcție de TTL-ul minim al providerului).
Voi cum gestionați wildcard-urile în producție: rulați certbot direct pe mașină sau ați delegat deja treaba asta către un reverse proxy ca Traefik / Caddy?