# 1. Permisiuni stricte pe cheia de API
chmod 600 /etc/letsencrypt/cloudflare.ini
# 2. Generare inițială pentru wildcard + apex
certbot certonly \
--dns-cloudflare \
--dns-cloudflare-credentials /etc/letsencrypt/cloudflare.ini \
--dns-cloudflare-propagation-seconds 60 \
-d "domeniu.ro" \
-d "*.domeniu.ro" \
--post-hook "nginx -t && systemctl reload nginx"
# 3. În crontab sau systemd timer (rulează zilnic):
# certbot renew --deploy-hook "nginx -t && systemctl reload nginx"Certificatele wildcard (*.domeniu.ro) sunt mană cerească când ai zeci de subdomenii dinamice sau medii de staging. Problema e că Let's Encrypt te obligă să folosești DNS-01 challenge pentru wildcard, iar dacă te bazezi pe reînnoire manuală, vei uita de ea garantat. Am pățit-o acum vreo 3 ani pe un SaaS cu 40 de subdomenii de clienți: la 3 dimineața a expirat certul, Nginx a început să arunce erori SSL, iar telefoanele au sunat instant.
După noaptea aia am mutat totul pe un flow 100% automatizat cu Certbot și plugin-ul de DNS (Cloudflare în cazul meu, dar logica e identică pentru Hetzner sau AWS Route53).
Capcana propagării DNS și token-urile cu prea mult acces
Cea mai frecventă greșeală pe care o văd la DNS-01 este legată de TTL și timpii de propagare. Certbot scrie o înregistrare TXT _acme-challenge.domeniu.ro, Let's Encrypt întreabă serverele autoritare dacă recordul există, iar dacă verificarea se face prea repede, validarea eșuează.
Al doilea risc e securitatea token-ului API. Dacă pui pe serverul de web un token de Cloudflare cu drepturi complete de Zone:Edit, iar mașina e compromisă, atacatorul îți poate deturna tot traficul din DNS în două secunde. Trade-off-ul sincer aici este confortul versus suprafața de atac: ca să automatizezi DNS-01, trebuie să lași o cheie pe server. Soluția sănătoasă e să generezi un API Token cu permisiuni strict limitate: doar Zone.DNS și doar pentru domeniul respectiv, nu pentru tot contul.
De ce pică Nginx dacă faci reload orbește
În mod clasic, lumea pune în crontab un certbot renew --quiet și gata. Apoi se miră de ce certificatul s-a reînnoit pe disc, dar Nginx servește în continuare cheia veche în cache-ul TLS. Nginx nu citește fișierele de pe disc la fiecare handshake; are nevoie de un reload.
Dar atenție: nu vrei să dai reload la Nginx în fiecare noapte fără motiv. Și mai important, nu vrei să dai reload dacă cineva a bușit un fișier de config din greșeală cu 5 minute înainte. De aceea folosim --deploy-hook, care rulează strict atunci când certificatul chiar a fost reînnoit cu succes, dublat de un test de configurare.
Cum arată setup-ul stabil
Ținem credențialele într-un fișier securizat (doar root are voie să-l citească, adică chmod 600), setăm un delay de propagare de 60 de secunde ca să fim 100% siguri că recordul TXT s-a propagat în nameservere, și testăm sintaxa Nginx înainte de orice semnal SIGHUP.
Certbot verifică dacă certificatul mai are mai puțin de 30 de zile până la expirare. Dacă da, pune recordul TXT prin API, validează challenge-ul, șterge automat recordul temporar, scrie noile fișiere în /etc/letsencrypt/live/ și abia la final declanșează hook-ul de reload.
Voi cum gestionați cheile de API pentru DNS pe mașinile de edge? Le țineți direct pe server sau rulați un nod separat intern care distribuie certificatele prin Ansible/SSH?