# 1. Permisiuni stricte pe credențialele API
chmod 600 /etc/letsencrypt/cloudflare.ini
# 2. Generare / reînnoire cu așteptare și deploy hook sigur
certbot certonly \
--dns-cloudflare \
--dns-cloudflare-credentials /etc/letsencrypt/cloudflare.ini \
--dns-cloudflare-propagation-seconds 60 \
-d "exemplu.ro" \
-d "*.exemplu.ro" \
--deploy-hook "nginx -t && systemctl reload nginx" \
--keep-until-expiring \
--non-interactivePentru certificate wildcard (*.domeniu.ro), challenge-ul clasic HTTP-01 nu funcționează; Let's Encrypt te obligă să folosești DNS-01. Dacă lași reînnoirea pe un cron chior cu reload forțat de Nginx, riști să te trezești cu producția picată fix când ți-e lumea mai dragă. Îți arăt cum am configurat treaba asta stabil și cum eviți capcanele clasice de propagare.
Unde crapă de obicei reînnoirea pe DNS-01
Am pățit-o acum vreo doi ani pe un SaaS cu vreo 40 de subdomenii dinamice pentru clienți. Foloseam Certbot cu plugin-ul de Cloudflare, dar lăsasem timpul default de propagare DNS și pusesem comanda de reload pe --post-hook în loc de --deploy-hook.
Diferența e critică. Hook-ul --post-hook rulează de fiecare dată când procesul Certbot se termină, indiferent dacă certificatul chiar s-a generat cu succes sau a crăpat cu eroare de timeout DNS. Dacă ai un script care dă systemctl restart nginx acolo, riști să dai restart inutil sau într-un moment prost.
Mai e și problema propagării: serverele Let's Encrypt validează înregistrarea TXT interogând direct autoritățile DNS globale. Dacă providerul tău de DNS are o întârziere de 20-30 de secunde în replicare, validarea eșuează instant. După 5 încercări eșuate într-o oră, Let's Encrypt îți taie accesul temporar prin rate-limit.
Hook-ul corect și testarea automată de sintaxă
Ca să dormi liniștit, reînnoirea automată trebuie să respecte două reguli:
- Forțezi Certbot să aștepte propagarea completă înainte de a cere validarea (parametrul
--dns-cloudflare-propagation-seconds 60sau chiar 90 dacă folosești provideri mai lenți). - Folosești strict
--deploy-hook. Acest hook se execută doar dacă un certificat nou a fost emis și scris corect pe disc. În plus, nu dai direct reload la Nginx; testezi mai întâi configurația cunginx -t.
Dacă Nginx are o eroare de configurare creată între timp de alt coleg sau de un deploy neterminat, comanda compusă nginx -t && systemctl reload nginx se oprește la test și nu execută reload-ul. Nginx rămâne în picioare pe workerii vechi, iar tu primești alertă în loguri, fără downtime pentru utilizatori.
Trade-off de securitate: cheia API pe server
Aici e buba despre care nu se vorbește destul. Ca Certbot să poată crea automat înregistrarea TXT _acme-challenge.domeniu.ro, are nevoie de credențiale API pe mașina unde rulează Nginx.
Dacă serverul web este compromis, atacatorul găsește fișierul de configurare cu token-ul DNS. De aceea, nu folosi niciodată Global API Key. Creează un API Token dedicat strict pentru zona respectivă, cu permisiuni limitate exclusiv la Zone.DNS:Edit. Schimbă permisiunile fișierului cloudflare.ini la chmod 600 și asigură-te că doar root îl poate citi.
Trade-off-ul e clar: câștigi automatizare completă pentru 100 de subdomenii fără intervenție manuală, dar accepți riscul de a ține o cheie cu drept de scriere DNS pe un server expus în internet. Dacă ai doar 2-3 subdomenii fixe, e mult mai sigur să mergi pe HTTP-01 clasic și să eviți complet credențialele DNS pe server.
Voi cum gestionați wildcard-urile în producție: tot cu Certbot și plugin de provider sau ați migrat spre reverse proxy-uri gen Caddy / Traefik care gestionează intern DNS challenge-ul?