# 1. Permisiuni fișier credențiale
chmod 600 /etc/letsencrypt/cloudflare.ini
# 2. Comanda inițială de generare (cu deploy-hook integrat)
certbot certonly \
--dns-cloudflare \
--dns-cloudflare-credentials /etc/letsencrypt/cloudflare.ini \
--dns-cloudflare-propagation-seconds 60 \
-d "exemplu.ro" \
-d "*.exemplu.ro" \
--deploy-hook "nginx -t && systemctl reload nginx" \
--non-interactive \
--agree-tos \
-m admin@exemplu.ro
# 3. Testare simulare renewal
certbot renew --dry-runDacă gestionezi un proiect cu subdomenii dinamice — am avut cazul unui SaaS B2B cu vreo 60 de subdomenii pentru clienți — certificatele individuale devin o mizerie logistică. Singura variantă sănătoasă la cap e un certificat wildcard (*.domeniu.ro). Problema? Let's Encrypt nu-ți dă wildcard prin clasicul HTTP-01 challenge, ci te obligă să folosești DNS-01.
Asta înseamnă că Certbot trebuie să pună un record TXT temporar în zona ta DNS (_acme-challenge.domeniu.ro), Let's Encrypt îl validează, după care recordul e șters. Pare simplu, dar la reînnoirea automată la fiecare 60 de zile apar surprizele neplăcute.
Capcana securității: cheile de API DNS
Ca treaba să meargă nesupravegheată, Certbot are nevoie de acces să modifice DNS-ul. Aici mulți fac prima greșeală majoră: iau o cheie globală de API de la provider (Cloudflare, DigitalOcean, Route53) și o trântesc într-un fișier pe server. Dacă serverul web e compromis vreodată, atacatorul preia controlul complet asupra întregului domeniu.
Fă un API Token strict. La Cloudflare, de exemplu, creezi un token cu permisiunea Zone:DNS:Edit aplicată exclusiv pe zona respectivă, fără drepturi pe restul contului. Faci fișierul de credențiale citibil doar de root (chmod 600 /etc/letsencrypt/cloudflare.ini). Trade-off-ul e că pierzi 10 minute la configurare în loc de două, dar dormi liniștit noaptea.
Propagarea lentă și rate limiting-ul
Am pățit-o pe pielea mea: Certbot rula la ora 02:00, punea recordul TXT, cerea imediat validarea, dar nameserverele DNS autoritare nu sincronizaseră încă recordul în toate nodurile. Rezultatul? Validare eșuată. După 5 încercări eșuate pe oră, Let's Encrypt îți taie accesul temporar prin rate-limit.
Soluția e să forțezi o pauză de siguranță. Pentru Cloudflare, 30-60 de secunde sunt de obicei suficiente, dar dacă ai un DNS provider mai leneș, urcă parametrul la 120 de secunde:
--dns-cloudflare-propagation-seconds 60
Nu te costă nimic să aștepte un minut în plus într-un cron job care rulează noaptea.
Greșeala cu restart vs reload la webserver
O altă cauză frecventă de downtime: cum îi spui lui Nginx că are fișiere .pem noi. Nu pune niciodată systemctl restart nginx într-un hook de post-renovare. Dacă dintr-un motiv oarecare certificatul s-a generat corupt sau sintaxa Nginx a fost atinsă de un coleg cu 5 minute înainte, restart oprește procesul curent și nu-l mai poate porni. Site-ul e jos până vede cineva pe Slack.
Folosește mereu deploy-hook, nu post-hook. Diferența e critică: post-hook rulează la fiecare verificare a cron-ului (de două ori pe zi), pe când deploy-hook rulează strict când un certificat a fost reînnoit cu succes. Iar comanda trebuie să verifice sintaxa înainte să aplice modificările:
nginx -t && systemctl reload nginx
Comanda reload nu taie conexiunile active ale utilizatorilor; procesele vechi de worker termină request-urile curente, în timp ce noii workeri pornesc direct cu noile certificate în memorie.