// app/layout.tsx
import React from "react";
interface RootLayoutProps {
children: React.ReactNode;
modal: React.ReactNode;
}
export default function RootLayout({
children,
modal,
}: RootLayoutProps) {
return (
<html lang="ro">
<body className="min-h-screen bg-slate-900 text-white">
<main className="container mx-auto p-4">{children}</main>
{modal}
</body>
</html>
);
}Pattern-ul de tip Instagram — dai click pe o poză în feed, URL-ul se schimbă în /photos/123, ți se deschide un modal peste listă, dar dacă dai refresh ajungi direct pe o pagină dedicată — a fost multă vreme un coșmar în React. În Next.js App Router rezolvarea elegantă vine combinând două concepte: Parallel Routes (@slot) și Intercepting Routes ((..)ceva).
La un proiect foto cu vreo 14k de imagini indexate, aveam înainte o ciorbă de stare globală în Zustand cu sync manual în window.history. Când am migrat pe App Router, am scăpat de aproape 300 de linii de cod de sincronizare a URL-ului, dar m-am lovit de toate capcanele posibile ale structurii de foldere.
Cum funcționează de fapt convenția de foldere
Ideea e simplă odată ce o desenezi pe o foaie. Ai nevoie de două stări pentru aceeași rută (/photos/[id]):
- Randarea ca pagină de sine stătătoare (la refresh direct sau când vii din Google).
- Randarea ca overlay (modal) peste pagina curentă, când utilizatorul face navigare din client via
<Link>.
Structura minimă de fișiere arată așa:
app/
├── @modal/
│ ├── (.)photos/
│ │ └── [id]/
│ │ └── page.tsx <-- interceptarea navigării
│ └── default.tsx <-- CRUCIAL, altfel iei 404
├── photos/
│ └── [id]/
│ └── page.tsx <-- pagina standalone
├── layout.tsx <-- primește { children, modal }
└── page.tsx
Acel (.) indică interceptarea unei rute de la același nivel. Dacă feed-ul tău e într-un subdirector, s-ar putea să ai nevoie de (..) pentru a urca un nivel în arborele de rute.
Capcana cu default.tsx și resetarea stării
Cel mai frecvent bug de care m-am lovit — și am văzut zeci de oameni pe Slack blocându-se aici — este lipsa fișierului default.tsx din interiorul slotului @modal.
Next.js folosește sloturile paralele pentru a menține starea paginii curente în timpul navigărilor. Dacă ești pe /, slotul @modal nu are ce randa. Fără un default.tsx care returnează null, Next.js va arunca 404 la orice refresh pe pagina părinte, pentru că nu știe ce să pună în @modal la o încărcare hard.
Închiderea modalului e la fel de curată: un simplu buton care execută router.back(). Când routerul dă pop la istoric, URL-ul revine la /, slotul @modal se reevaluează la default.tsx (adică null), iar modalul dispare fără să-ți reîncarce feed-ul sau să piardă poziția de scroll.
Merită efortul? Trade-off-uri reale
Pattern-ul e genial pentru UX și SEO: fiecare poză are URL canonic direct, Google o indexează ca pagină separată, dar userul care face browsing are senzația unei aplicații native rapide, fără timpi de încărcare.
Unde devine nasol? La caching și date fetching duplicat. Dacă pagina /photos/[id] are date grele și folosești generateMetadata, s-ar putea să tragi request-urile de două ori dacă nu ai memoizare adecvată pe server. De asemenea, dacă utilizatorul trimite link-ul unui prieten, prietenul nu va vedea feed-ul în spate când închide modalul — pentru că la el se deschide direct pagina standalone. Trebuie să prevezi un buton de "Înapoi la feed" explicit pentru scenariul de hard load.
Voi cum abordați modalele complexe în App Router? Mergeți pe rute interceptate sau tot pe query params de tip ?modal=photo-123?