import { revalidateTag } from 'next/cache';
import { NextRequest, NextResponse } from 'next/server';
export async function POST(request: NextRequest) {
const secret = request.headers.get('x-revalidate-secret');
if (secret !== process.env.REVALIDATE_SECRET) {
return NextResponse.json({ message: 'Invalid token' }, { status: 401 });
}
const tag = request.nextUrl.searchParams.get('tag');
if (!tag) {
return NextResponse.json({ message: 'Missing tag param' }, { status: 400 });
}
// Golește cache-ul doar pentru tag-ul cerut fără downtime
revalidateTag(tag);
return NextResponse.json({ revalidated: true, tag, now: Date.now() });
}Am văzut prea multe echipe care folosesc Next.js pe modul „default” și ajung fie să aibă pagini statice expirate, fie facturi umflate pe serverless. Alegerea greșită între SSG, ISR periodic și on-demand revalidation costă timp de build și nervi la debugging. Treci prin scenariile de mai jos și știi exact ce configurezi fără să mai ghicești.
Regula mea de bază e simplă: dacă datele se schimbă rar, construiește la build. Dacă ai conținut generat dinamic dar care suportă un mic delay, folosește revalidare la cerere prin tag-uri. Dacă depinde de userul logat, sari peste cache.
1. Blog tehnic sau landing pages (SSG pur)
Aici nu ai de ce să complici arhitectura. Generezi totul la build (generateStaticParams) cu fișiere complet statice. Dacă publici un articol o dată la trei zile, un nou deploy pe CI/CD durează două minute și știi sigur că n-ai inconsistențe de cache pe CDN.
2. Magazin online cu 40.000 de SKU-uri (SSG hibrid + ISR)
La un magazin cu 45k de produse, build-ul inițial ajungea la 28 de minute în pipeline. Am schimbat strategia: generăm static la build doar primele 1.000 cele mai vizitate produse. Pentru restul de 39.000, lăsăm generateStaticParams parțial și Next.js le generează la primul request via ISR cu un fallback decent. Timpul de build a scăzut la 3.5 minute.
3. Prețuri și stocuri fluctuante (On-Demand Revalidation)
ISR-ul bazat pe timp (revalidate: 60) e periculos la e-commerce: un client vede produsul în stoc, dă click, și la checkout află că nu mai e. Soluția curată în App Router este fetch cu tag-uri (next: { tags: ['product-123'] }). Când ERP-ul sau CMS-ul modifică stocul, tragi un webhook către o rută internă de API care apelează revalidateTag('product-123'). Cache-ul sare instant doar pentru produsul respectiv.
4. Dashboard intern / SaaS B2B (Fără cache de pagină)
Aici am văzut cele mai multe erori stupide: oameni care încercau ISR pe tabele financiare. Datele depind de sesiune, permisiuni și filtre în timp real. Paginile de dashboard trebuie să fie randate dinamic la fiecare request (dynamic = 'force-dynamic') sau datele aduse direct din client-side via React Query / SWR. ISR n-are ce căuta aici; riști să scurgi date între chiriași diferiți dacă nu ești extrem de atent la cache keys.
5. Portal de documentație cu PR-uri frecvente (On-Demand per path)
Când tech writers fac merge la un PR în GitHub, nu vrei să dai rebuild la tot site-ul de 2.000 de pagini. Folosești revalidatePath('/docs/[slug]') direct din GitHub Actions după merge. Doar pagina modificată redevine fresh pe edge, fără redeploy la întreaga aplicație.
Trade-off-ul real
On-demand revalidation este de departe cea mai elegantă variantă, dar cere infrastructură externă: ai nevoie de webhook-uri configurate corect în CMS sau baza de date. Dacă CMS-ul tău nu știe să trimită webhook la save, pici înapoi pe ISR cu timp fix (de exemplu revalidate: 300) și accepți latența datelor.
Voi ce strategie folosiți cel mai des pe magazinele mari: mergeți pe webhook-uri cu tag-uri sau încă vă bazați pe revalidare la 60 de secunde?