eduardweb.
Securitate & AuthIntermediar#nextjs#securitate#owasp#code-review

OWASP în Next.js: la ce mă uit efectiv într-un PR înainte să dau approve

De Cosmin Rotaru, 8 nov. 2026 · 20 vizualizări · 2 like-uri

Postat 8 nov. 2026
typescript
// server/actions/projects.ts
'use server';

import { auth } from '@/lib/auth';
import { db } from '@/lib/db';
import { projects } from '@/lib/schema';
import { eq, and } from 'drizzle-orm';
import { z } from 'zod';

const DeleteSchema = z.object({
  projectId: z.string().uuid(),
});

export async function deleteProjectAction(rawInput: unknown) {
  const session = await auth();
  if (!session?.user?.id) {
    throw new Error('Neautorizat');
  }

  const { projectId } = DeleteSchema.parse(rawInput);

  // Verifici ownership-ul direct în query, nu presupui că Next.js știe cine ești
  const deleted = await db
    .delete(projects)
    .where(and(eq(projects.id, projectId), eq(projects.ownerId, session.user.id)))
    .returning({ id: projects.id });

  if (deleted.length === 0) {
    throw new Error('Proiectul nu există sau nu ai acces');
  }

  return { success: true };
}

Am refăcut recent checklist-ul de code review după un audit intern pe un stack cu Next.js și vreo 25k de conturi active. Mulți colegi trăiesc cu impresia falsă că dacă folosesc React și App Router sunt feriți din oficiu de OWASP Top 10. Realitatea e că framework-ul doar a mutat vectorii de atac din frontend-ul clasic direct în server actions și route handlers.

1. CSRF și iluzia Server Actions

Next.js are o protecție decentă out-of-the-box pentru Server Actions: verifică header-ul Origin și îl compară cu Host. Asta rezolvă CSRF-ul clasic de browser fără să mai cari token-uri ascunse prin formulare. Merge brici pentru formulare standard, dar devine o capcană dacă expui aceleași acțiuni prin Route Handlers (route.ts) pentru un webhook sau un client extern.

Problema reală pe care o văd în PR-uri nu e CSRF-ul pur, ci faptul că lumea confundă protecția CSRF cu autorizarea. Dacă o acțiune de tipul deleteProject(projectId) nu verifică explicit dacă userul logat are dreptul să șteargă acel proiect specific, ai un IDOR (Insecure Direct Object Reference) de toată frumusețea. Next.js știe cine a trimis request-ul doar dacă pui tu mâna și validezi sesiunea la prima linie din funcție.

2. XSS-ul modern: link-uri dinamice și markdown

React face escape automat la string-uri în JSX, așa că XSS-ul clasic prin text injectat e rar. Dar apar alte două scăpări frecvente:

Prima e atributul href pe tag-uri <a> sau componenta <Link>. Dacă permiți utilizatorului să-și pună un URL de profil și randezi <Link href={user.website}>, un payload de tipul javascript:stealToken() rulează fără nicio opreliște în browserul victimei. React nu sanitizează protocolul URL-ului.

Adoua e parsarea de markdown sau HTML din CMS. Când văd dangerouslySetInnerHTML într-un PR fără un DOMPurify (sau sanitize-html pe server), opresc imediat merge-ul. Server-side rendering-ul înseamnă că poți injecta markup înainte de hidratare, ceea ce uneori ocolește filtre naive din client.

3. SQL Injection reîncălzit prin ORM-uri

Nu mai scrie nimeni SELECT * FROM users WHERE email = ' + email, dar am pățit-o la un query complex de filtrare cu Drizzle și Prisma. Când developerii dau de un query care nu se lasă scris ușor prin API-ul fluent al ORM-ului, primul impuls e să bage raw SQL.

În Drizzle ai helper-ul sql, care e sigur dacă îl folosești ca tagged template string (sqlSELECT * FROM users WHERE id = ${userId}``), pentru că face parametrizare. Însă în momentul în care cineva folosește sql.raw() crezând că e același lucru, parametrizarea dispare. La un audit acum 6 luni am găsit o sortare pe coloane dinamice unde valoarea venea direct din searchParams fără whitelist, vulnerabilă la SQLi prin concatenare directă.

Checklist rapid pentru review

Când trec printr-un PR, am 4 puncte fixe:

  • Orice Server Action începe cu citirea sesiunii și verificarea permisiunii pe resursă, nu doar „userul e logat”.
  • Input-ul e validat cu Zod înainte de orice query, fără excepții.
  • Niciun href dinamic nu ajunge în DOM fără validare de schemă (http: sau https:).
  • Orice bucată de SQL brut folosește variabile legate (bindings), nu concatenare de string-uri.

Voi ce reguli automate de SAST sau lintere custom folosiți în pipeline ca să nu vânați manual găurile astea la fiecare PR?

Răspunsuri 0

Se încarcă răspunsurile…

Loghează-te pentru a răspunde

Doar membrii comunității pot lăsa comentarii.