eduardweb.
Securitate & AuthIntermediar#nextjs#typescript#securitate#owasp

OWASP în Next.js: la ce mă uit atent într-un PR înainte să dau approve

De Cristian Barbu, 21 oct. 2026 · 27 vizualizări · 2 like-uri

Postat 21 oct. 2026
typescript
// server-actions/update-profile.ts
'use server';

import { z } from 'zod';
import { auth } from '@/lib/auth';
import { db } from '@/lib/db';

const UpdateSchema = z.object({
  accountId: z.string().uuid(),
  displayName: z.string().trim().min(3).max(50),
});

export async function updateProfile(rawData: unknown) {
  const session = await auth();
  if (!session?.user) {
    throw new Error('Neautorizat');
  }

  // 1. Validare strictă la runtime (nu doar TS types)
  const parsed = UpdateSchema.safeParse(rawData);
  if (!parsed.success) {
    return { success: false, errors: parsed.error.flatten() };
  }

  // 2. Verificare că userul deține resursa (previne IDOR)
  const account = await db.account.findUnique({
    where: { id: parsed.data.accountId },
    select: { ownerId: true },
  });

  if (!account || account.ownerId !== session.user.id) {
    throw new Error('Acces interzis');
  }

  await db.account.update({
    where: { id: parsed.data.accountId },
    data: { name: parsed.data.displayName },
  });

  return { success: true };
}

Am făcut recent un audit pe un codebase Next.js (App Router) pentru o platformă cu vreo 40k utilizatori activi. Credeam că trecerea la server components și eliminarea API routes clasice o să ne scape de jumătate din grijile din OWASP Top 10, dar m-am înșelat amarnic. În practică, abstractizările noi doar mută vulnerabilitățile în locuri mai greu de observat la un code review grăbit.

Server Actions și capcana CSRF

Next.js are protecție nativă împotriva atacurilor CSRF pentru Server Actions prin verificarea headerelor Origin și Host. Asta sună excelent pe hârtie. În realitate, am găsit echipe care foloseau Route Handlers (route.ts) pentru operațiuni critice mutate doar pe jumătate, apelate cu metode GET pentru că „era mai simplu de testat în browser”.

Dacă cineva trimite mutații de date pe un GET într-un route handler, browserele nu trimit preflight CORS și protecțiile pică instant. Chiar și pe Server Actions, trade-off-ul e evident: ai o sintaxă curată de funcție asincronă, dar uiți complet că acea funcție e un endpoint HTTP public. Oricine îi poate da trigger printr-un simplu POST cu curl, ocolind complet orice validare făcută doar în interfața React.

XSS-ul modern nu mai arată ca pe vremuri

Toată lumea știe de dangerouslySetInnerHTML. Când îl văd într-un diff, aprind imediat lanterna. Însă acum XSS-ul vine mascat prin parsarea de Markdown sau JSON-uri nested venite din CMS-uri externe.

Am pățit-o la un proiect unde salvam configurări de UI în Postgres. Colegii au folosit un sanitizer pe client, dar au omis să-l ruleze și pe server la pre-rendering. Rezultatul? La primul request SSR, scriptul injectat a ajuns în payload-ul de hidratare din HTML înainte ca sanitizerul din browser să apuce să ruleze. Dacă folosești markdown sau sanitizezi input de la user, sanitizarea se face exclusiv pe backend sau la salvarea în baza de date, niciodată doar în browser.

SQL Injection prin ORM: Mitul imunității

Avem impresia greșită că dacă scriem Prisma sau Drizzle suntem complet feriți de SQL Injection. E o iluzie periculoasă. În momentul în care ai nevoie de o filtrare dinamică sau o sortare ciudată după un câmp ales de client, apare tentația funcțiilor raw.

La o căutare full-text pe magazinul menționat, un coleg a scăpat un $queryRawUnsafe în Prisma pentru că nu știa cum să combine două condiții dinamice fără să crape tipurile de TypeScript. A durat 20 de secunde să demonstrez că un input de forma ' OR 1=1 -- dumpuia tabela de clienți. Regula mea în PR: dacă diff-ul conține raw sau concatenări de stringuri într-un query, PR-ul e blocat până găsim varianta parametrizată corect.

Ce verific concret în fiecare PR

Nu mă bazez niciodată pe faptul că „TypeScript aruncă eroare dacă trimit altceva”. În runtime, tipurile din TS nu valorează nimic.

În primul rând, caut validarea de schemă la intrarea în orice Server Action. Dacă nu există Zod sau Valibot chiar la prima linie din funcție, cer modificarea. În al doilea rând, verific contextul de autorizare: nu e suficient să știi că session.user există, trebuie să verifici explicit dacă acel utilizator are dreptul să modifice resursa cu ID-ul trimis ca parametru.

Voi ce unelte de analiză statică folosiți în CI ca să prindeți apelurile nesigure înainte să ajungă la review manual?

Răspunsuri 0

Se încarcă răspunsurile…

Loghează-te pentru a răspunde

Doar membrii comunității pot lăsa comentarii.