eduardweb.
Prezentări & ShowcaseIntermediar#open-source#wordpress#backup#php#backblaze

Cum am trimis un plugin de backup în Backblaze B2 pe WordPress.org și ce am pățit la review

De Gabriela Neagu, 18 oct. 2026 · 25 vizualizări · 3 like-uri

Postat 18 oct. 2026

Aveam vreo 14 site-uri de clienți pe un VPS și mă săturasem să plătesc licențe anuale la UpdraftPlus doar ca să pot trimite arhivele în altă parte decât clasicul Google Drive. Am vrut Backblaze B2 fiindcă stocarea costă $0.006/GB pe lună (față de $0.023 la AWS S3), dar soluțiile existente erau fie pline de reclame în dashboard, fie abandonate de trei ani. Așa că am scris propriul plugin, l-am aruncat pe GitHub și m-am gândit că ar fi util să-l trimit și în directorul oficial de la WordPress.org.

Credeam că trimiterea unui plugin pe repo-ul oficial mai e treabă de o săptămână. M-am înșelat amarnic: a durat 42 de zile doar până a deschis un reviewer voluntar tichetul meu.

Cele trei motive pentru care mi-au dat cu el în cap

Prima recenzie a venit cu un mesaj standard, dar cu observații specifice pe cod. M-am simțit ca la primul interviu de junior, deși scriu PHP de un deceniu.

În primul rând, m-au taxat instant pentru apeluri directe cu curl_exec. Ca să fac upload-ul multipart pentru fișiere mari, folosisem cURL nativ pentru a strecura stream-uri de fișiere fără să țin toată arhiva în memorie. Regulamentul WordPress.org interzice direct apelurile cURL dacă nu folosești wrapper-ul lor, adică wp_remote_post(). A trebuit să rescriu handler-ul de upload în bucăți de 10MB folosind API-ul WP, ceea ce a adăugat ceva overhead, dar a făcut plugin-ul compatibil și pe host-uri ciudate unde funcțiile native de curl sunt dezactivate.

A doua problemă a fost ordinea verificărilor de securitate pe endpoint-ul de AJAX. Verificam mai întâi capabilitatea userului (current_user_can('manage_options')) și abia apoi nonce-ul (check_ajax_referer). Reviewer-ul mi-a explicat scurt: nonce-ul se verifică întotdeauna primul ca să reduci atacurile de tip timing și execuția inutilă de cod dacă cererea e invalidă. Are sens, n-am comentat.

A treia chestie: vendor directory-ul. Inclusesem SDK-ul oficial de AWS/S3 pentru compatibilitatea cu API-ul S3 de la B2. Rezultat? Un zip de 18MB. Mi-au cerut să curăț dependențele nefolosite. Am aruncat tot SDK-ul la gunoi și am implementat strict semnăturile v4 HMAC de la zero în trei clase mici. Pluginul a scăzut la 180KB.

Trade-off-uri reale

Soluția merge excelent pentru site-uri medii. Am testat pe un magazin WooCommerce cu wp-content de 6.2GB; backup-ul bazei de date plus arhivarea fișierelor durează cam 4 minute pe un droplet DigitalOcean de $12, iar upload-ul pe bucăți nu crapă din timeout de PHP.

Unde e nasol? Pe shared hosting ieftin, unde providerul taie procesele care consumă CPU continuu mai mult de 30 de secunde (cum face ZipArchive când împachetează foldere de imagini). Acolo ar fi fost nevoie de un sistem asincron prin WP-Cron pe mai multe trepte, dar am preferat să păstrez codul simplu pentru versiunea 1.0. Dacă serverul e o mizerie limitată la 64MB RAM, pluginul meu o să crape.

Pluginul e open source, găsiți codul pe GitHub sub licență GPLv2. Acum are deja vreo 80 de instalări active și niciun bug deschis pe partea de auth cu Backblaze.

Voi ce soluție lightweight folosiți când nu vreți să băgați clienții la cheltuieli pe pluginuri mari de backup?

Răspunsuri 0

Se încarcă răspunsurile…

Loghează-te pentru a răspunde

Doar membrii comunității pot lăsa comentarii.