Până prin 2019 aveam un portofoliu clasic de dev: un grid cu 14 thumbnail-uri, link spre GitHub și o listă de tehnologii sub fiecare. Rata mea de conversie la mailuri reci era sub 4%, iar când întrebam clienții de ce ezită, răspunsul era mereu același: nu înțelegeau ce impact a avut munca mea acolo.
Am șters aproape tot și am lăsat doar trei proiecte, dar le-am rescris complet ca studii de caz. În următoarele 6 luni, rata de răspuns la propuneri a sărit la 18%, iar discuțiile despre preț au devenit mult mai simple.
1. Proiectul de optimizare: de la secunde la vânzări
Primul proiect a fost refactorizarea unui magazin online pe Shopify/Next.js care vindea haine sustenabile. În loc să scriu „am rescris frontend-ul în Next.js și Tailwind”, am atacat direct durerea clientului: viteza pe mobil omora conversiile.
Structura a fost scurtă:
- Problema: Timp de încărcare de 6.2 secunde pe mobil (4G), bounce rate de 68% pe paginile de categorie.
- Soluția: Trecerea la static site generation pentru cataloage, comprimare automată de imagini prin Cloudflare și eliminarea a 4 scripturi terțe inutile de tracking.
- Rezultatul măsurabil: LCP a scăzut la 1.8 secunde. În primele 60 de zile după lansare, conversia mobilă a crescut cu 22%, aducând aproximativ 4.300€ în plus pe lună magazinului.
Când un client din e-commerce citește asta, nu-l mai interesează ce versiune de React folosești. Vede banii recuperați.
2. Proiectul de proces intern: automatizare cu economie de ore
Al doilea proiect a fost un CRM intern pentru o agenție mică de recrutare (8 oameni). Înainte, adunau CV-uri prin emailuri și tabele de Google Sheets.
- Problema: Recruterii pierdeau cam 12 ore pe săptămână făcând copy-paste la statusuri și trimițând reminder-uri manuale către candidați.
- Soluția: Un dashboard simplu în Remix cu Postgres și integrări de email prin Resend, unde statusul se schimbă cu drag-and-drop și declanșează șabloane automate.
- Rezultatul măsurabil: Timpul alocat sarcinilor administrative a scăzut cu 65%. Au redus ciclul de plasare al unui candidat de la 21 de zile la 14 zile.
Trade-off sincer aici: UI-ul era destul de brut, fără animații elegante, pentru că bugetul era strâns. Am menționat asta clar în case study. Clienții B2B chiar apreciază când recunoști că ai tăiat din mofturi ca să livrezi utilitatea în termen.
3. Proiectul de la zero (greenfield): validare rapidă de MVP
Ultimul studiu de caz a fost o aplicație SaaS mică de programări pentru saloane de cartier.
- Problema: Fondatorul voia să testeze piața înainte să ardă 20k euro într-o echipă mare.
- Soluția: MVP livrat în 4 săptămâni, doar funcționalitățile critice (creare cont, calendar, notificări SMS prin Twilio).
- Rezultatul măsurabil: Primele 15 saloane plătitoare onboardate în prima lună, zero downtime în primele 90 de zile și o economie estimată de 10 săptămâni de development față de estimarea inițială.
De ce funcționează abordarea asta
Un client non-tehnic nu știe să evalueze un pull request curat. El cumpără certitudinea că înțelegi afacerea lui și că știi să rezolvi o problemă reală fără să-i complici viața.
Singurul dezavantaj e că scrierea unui studiu de caz bun mănâncă timp. Trebuie să ceri date de la client, să primești acceptul să menționezi numere (sau măcar procente dacă există NDA) și să sintetizezi textul fără jargon tehnic.
Voi ce aveți acum în portofoliu: o galerie lungă de link-uri sau câteva povești concrete cu cifre?