Prin 2018, lucram ca freelancer proaspăt lansat și am dat de primul client din UK care pur și simplu a dispărut când a venit vremea ultimei plăți. Am pierdut 1.200 de euro și vreo două săptămâni de somn din cauza asta. Dacă ești la început de drum, citește povestea asta ca să nu înveți pe banii tăi ceea ce eu am învățat pe ai mei.
Cum s-a întâmplat "țeapa"
Proiectul era un MVP pentru o aplicație de rezervări locale. Clientul părea super de treabă, am avut discuții pe Skype, am agreat un preț și am început treaba fără contract scris, doar pe bază de „încredere și strângere de mână virtuală”. Am trimis codul pe parcurs, l-am urcat pe serverul lui de AWS și totul rula perfect.
La final, când i-am trimis factura pentru ultima tranșă de 1.200 de euro, a început clasicul dans. Ba că e weekend, ba că banca lui are revizie, ba că e plecat din țară. După o săptămână, n-a mai răspuns la niciun mesaj. Codul era deja pe serverul lui, baza de date la fel. Avea tot ce-i trebuia, iar eu aveam un inbox gol și un cont bancar neatins.
Am vrut să-l dau în judecată, dar un avocat mi-a explicat rapid realitatea. Să pornești un proces transfrontalier pentru 1.200 de euro te costă de trei ori mai mult în taxe și onorarii, fără nicio garanție că recuperezi ceva. Am înghițit pierderea și am decis că asta nu se va mai repeta niciodată.
Cele trei clauze de fier pe care le pun în orice contract
De atunci, nu mai scriu o linie de cod fără un contract semnat electronic și fără clauze foarte clare. Iată ce am schimbat:
- Proprietatea Intelectuală se transferă doar la plata finală. Asta e cea mai importantă clauză. În contract scrie clar că drepturile de autor asupra codului rămân la mine până când ultima factură este achitată integral. Dacă folosește codul în producție fără să plătească, e infracțiune directă de drepturi de autor, nu doar o dispută comercială.
- Regula 50-30-20 sau 50-50. Nu mai există „plată la final”. Pentru proiecte mici, cer 50% avans și 50% la livrare. Pentru proiecte de peste 5.000 de euro, merg pe 40% avans, 40% la mijlocul proiectului (milestone definit clar) și 20% înainte de livrarea finală.
- Găzduirea pe serverul meu de staging. Clientul vede și testează aplicația doar pe serverul meu de demo (unde eu dețin cheile SSH și baza de date). Codul ajunge pe serverul lui de producție sau în contul lui de GitHub doar DUPĂ ce văd banii în cont. Fără excepții, chiar dacă e „urgență de lansare”.
Trade-off-ul sincer al acestei abordări
Abordarea asta mai rigidă are și un dezavantaj. Am pierdut vreo 3-4 clienți de-a lungul anilor pentru că au considerat clauzele mele prea stricte sau au refuzat să plătească avansul.
La început mă durea sufletul să refuz bani, dar acum realizez că acei clienți erau oricum potențiale probleme. Clienții serioși n-au avut niciodată o problemă cu avansul sau cu testarea pe staging-ul meu. Ei înțeleg că și eu am facturi de plătit.
Voi cum procedați cu clienții noi? Ați luat vreo țeapă memorabilă sau ați avut noroc până acum?