.table-container {
width: 100%;
overflow-x: auto;
-webkit-overflow-scrolling: touch;
}
table {
width: 100%;
border-collapse: collapse;
min-width: 650px;
}
th.sticky-col,
td.sticky-col {
position: sticky;
left: 0;
background-color: var(--bg-surface);
z-index: 1;
box-shadow: 2px 0 5px -2px rgba(0, 0, 0, 0.1);
}Dashboard-urile pe mobil sunt coșmarul oricărui frontend dev. În urmă cu doi ani am refăcut interfața unei aplicații B2B cu 8k utilizatori activi zilnic, iar 18% dintre ei deschideau rapoartele de pe telefon, direct din depozit sau de pe teren. Dacă încerci să înghesui un panou de desktop pe 390px lățime folosind trucuri standard de landing page, utilizatorii vor dori să-ți dea foc la birou.
Sidebar-ul: colapsat pe desktop, off-canvas pe mobil
Pe desktop (peste 1024px), cel mai curat pattern rămâne sidebar-ul colapsabil care se restrânge la iconițe (de la 260px la 64px). Economisești spațiu util pentru grafice fără să pierzi orientarea.
Problema apare pe mobil. Acolo, o bară de 64px cu iconițe mănâncă degeaba 15-20% din ecranul util. Am pățit să văd dev-uri care încearcă să lase sidebar-ul vizibil pe ecran mic sub formă de iconițe verticale – e o decizie teribilă, utilizatorii apasă mereu pe lângă. Pe mobil, sidebar-ul trebuie scos complet din flow: îl ascunzi într-un sertar (off-canvas) acționat de un burger menu simplu, plasat la îndemână, cu overlay întunecat dedesubt și overflow: hidden pe body când e deschis.
Iluzia cardurilor vs. tabelul cu scroll orizontal
Toți am văzut pe Dribbble conceptul acela spectaculos în care fiecare rând dintr-un tabel devine un card vertical pe mobil. În teorie arată minunat. În practică, la un tabel financiar de 14 coloane, cardul respectiv devine lung de doi kilometri.
Utilizatorul intră într-un tabel ca să scaneze date și să compare valori între rânduri. Dacă transformi 50 de rânduri în 50 de carduri masive, scanarea vizuală e moartă. Trade-off-ul sincer pe care l-am adoptat: pentru tabele cu date dense, scroll-ul orizontal nativ într-un container dedicat bate orice transformare în carduri.
Secretul ca utilizatorul să nu creadă că tabelul e „stricat” este să lași prima coloană fixă (position: sticky) – de obicei ID-ul sau numele clientului – și să adaugi o umbră subtilă care indică faptul că există conținut ascuns în dreapta.
Cards stack și Container Queries
Pentru zona de KPI-uri de sus (venituri, conversii, comenzi noi), treaba e mai relaxată. Foloseam clasicul grid-template-columns: repeat(auto-fit, minmax(240px, 1fr)), dar de când avem suport excelent pentru CSS Container Queries, am renunțat la media queries globale pentru widget-uri.
De ce? Pentru că un widget de metrici poate sta pe desktop fie pe toată lățimea paginii, fie într-o coloană laterală îngustă de 300px. Dacă definești comportamentul lui în funcție de container (@container (max-width: 400px)), widget-ul știe singur când să treacă de la dispunere orizontală (iconiță în stânga, text în dreapta) la verticală (totul centrat sau stivuit), indiferent dacă utilizatorul e pe iPhone sau pe un monitor ultrawide.
Voi cum gestionați tabelele mari pe rezoluții mici: lăsați scroll orizontal cu coloană înghețată sau preferați să afișați doar 2-3 coloane esențiale pe mobil și restul ascunse într-un modal de detalii?