// app/actions/update-profile.ts
'use server';
import { revalidatePath } from 'next/cache';
import { z } from 'zod';
import { db } from '@/lib/db';
const ProfileSchema = z.object({
name: z.string().min(2),
bio: z.string().max(160).optional(),
});
export async function updateProfile(prevState: any, formData: FormData) {
const parsed = ProfileSchema.safeParse({
name: formData.get('name'),
bio: formData.get('bio'),
});
if (!parsed.success) {
return { errors: parsed.error.flatten().fieldErrors };
}
await db.user.update({
where: { id: 'current-user-id' },
data: parsed.data,
});
revalidatePath('/settings');
return { success: true };
}Când Vercel a băgat Server Actions în Next.js 14 ca funcționalitate stabilă, reacția multora a fost să șteargă complet folderul app/api. Am făcut și eu greșeala asta la un SaaS cu vreo 12k utilizatori activi lunar și m-am lovit rapid de limitări practice. În loc să tratăm Server Actions ca pe un înlocuitor universal de API routes, mai sănătos e să le vedem ca pe niște proceduri RPC strâns legate de interfață.
Form submit: unde Server Actions strălucesc
Pentru un formular clasic — profil, setări cont, editare postare — Server Actions sunt aur curat. Elimini complet boilerplate-ul: nu mai creezi rută dedicată, nu mai scrii fetch('/api/user', { method: 'POST', body: JSON.stringify(...) }), nu mai sincronizezi manual starea de loading.
Legi acțiunea direct de formular sau o apelezi prin useActionState. Obții validare automată cu Zod pe server, mutație în baza de date și revalidare de cache cu revalidatePath('/dashboard') într-un singur pas, pe același fir de execuție. Trade-off-ul? Ești legat ombilical de Next.js; acțiunea aia nu poate fi apelată de o aplicație mobilă fără artificii urâte.
File uploads: depinde de dimensiune
Aici am pățit-o direct. Dacă ai un formular simplu unde userul încarcă un avatar de 200KB, merge perfect cu Server Actions direct din FormData. Totuși, Next.js serializează tot request-ul ca payload RPC, iar pe infrastructuri serverless (cum e Vercel) ai o limită strictă de body size — 4.5MB per request.
Când a trebuit să implementăm upload de PDF-uri de până la 50MB, Server Actions au picat testul instantaneu. Soluția corectă a rămas un Route Handler (app/api/upload/route.ts) care generează un presigned URL de S3 / Cloudflare R2, iar clientul face PUT direct către storage. Să tranzitezi fișiere mari prin runtime-ul serverless de Next.js este o risipă uriașă de memorie și bani pe compute.
Webhooks de la terți: doar Route Handlers
Dacă integrezi Stripe, GitHub sau un furnizor de SMS, Server Actions ies complet din discuție. De ce? Server Actions necesită un context specific de client React (headere Next-Action, CSRF tokens interne, payload serializat specific).
Stripe nu știe ce e ăla Next-Action header. Stripe vrea un endpoint standard HTTP POST, cu raw payload pentru verificarea semnăturii criptografice. Aici folosești exclusiv Route Handlers (app/api/webhooks/stripe/route.ts). Configurezi NextResponse curat, citești raw body-ul pentru stripe.webhooks.constructEvent și întorci un status 200 cinstit în sub 300ms ca să eviți retry-urile.
Server Actions câștigă detașat pe mutații strânse de UI și formulare interne. Pentru orice înseamnă fișiere grele, acces din aplicații mobile sau consumatori externi, Route Handlers rămân baza. Voi ați migrat totul pe Actions sau încă păstrați majoritatea logicii în API routes?