Plăteam cam 35 de euro pe lună pe trei VPS-uri la Hetzner și DigitalOcean pentru diverse servicii personale și medii de test. Într-un weekend am tras linie și mi-am dat seama că aruncam 2.000 de lei pe an pe resurse pe care le foloseam la 15% din capacitate. Am trecut pe un Mini PC ținut sub birou, iar investiția s-a amortizat în șase luni.
Hardware-ul: 1.100 lei și 12W la priză
N-am vrut un server clasic tip rack sau vreun turn gigant care sună ca un aspirator și consumă 150W în idle. Am căutat pe OLX un Mini PC office refurbished, din seria „tiny/mini/micro” folosite prin corporații.
Am ales un Lenovo ThinkCentre M720q Tiny cu procesor Intel i5-8400T (6 nuclee, TDP mic de 35W). A venit cu 8GB RAM și un SSD de 256GB pentru vreo 750 de lei. I-am mai adăugat:
- Încă un stick de 16GB RAM DDR4 SODIMM (aprox. 160 lei, am ajuns la 24GB);
- Un SSD NVMe Kingston de 1TB (cam 230 lei la reducere).
Total investiție inițială: puțin sub 1.150 lei.
Măsurat cu o priză inteligentă, consumă 11-13W când stă degeaba și sare rar la 32W când compilez ceva sau reindexează baze de date. La prețul actual al energiei, mă costă undeva între 8 și 12 lei pe lună la factura de curent.
Stack-ul: Linux minimalist, Docker și Tailscale
Sistemul de operare e Ubuntu Server 24.04 LTS, instalat fără interfață grafică. Fără Proxmox, fără ESXi. Deși Proxmox e excelent dacă ai nevoie de mașini virtuale complet izolate, pentru un setup personal adaugă un strat de complexitate și overhead de care n-aveam chef. Pentru mine, simplitatea bate flexibilitatea teoretică.
Toate serviciile rulează exclusiv în containere Docker prin docker-compose. Țin fișierele de configurare într-un repo privat de Git, așa că dacă moare SSD-ul, pot reinstala totul în 20 de minute pe altă mașină.
Ce rulez pe el în regim 24/7:
- Vaultwarden: instanța mea de Bitwarden, rulează cu 20MB RAM și n-a crăpat niciodată în doi ani;
- Uptime Kuma: monitorizează câteva site-uri ale clienților și-mi dă alertă pe Telegram dacă pică ceva;
- Pi-hole: DNS local cu ad-blocking la nivel de rețea;
- N8n: automatizări personale, scraping mărunt și webhook-uri;
- PostgreSQL și Redis locale: aici îmi țin baze de date pentru prototipuri și side-projects, fără să mai plătesc managed databases în cloud.
Partea cea mai bună e rețeaua. Nu am IP public static și n-am deschis niciun port în router (fără port forwarding, fără DMZ). Folosesc Tailscale. Am instalat clientul pe Mini PC, pe laptop și pe telefon. Sunt în aceeași rețea VPN securizată (WireGuard) oriunde m-aș afla în lume. Vreau să accesez Vaultwarden din cafenea? Îl accesez direct pe IP-ul privat de Tailscale, complet criptat.
Trade-off-uri sincere: ce merge prost
Merge fantastic pentru costuri și latență locală, dar există compromisuri reale:
- Uptime-ul depinde de rețeaua de acasă. Dacă Digi are mentenanță noaptea sau dacă cineva dă peste prelungitor când dă cu aspiratorul, serviciile mele sunt jos. Pentru Uptime Kuma e un minus, fiindcă dacă-mi pică netul de acasă, primesc alerte false că-s site-urile clienților picate.
- Nu ai redundanță hardware. N-am sursă dublă, n-am RAID. Soluția mea e un cronjob zilnic care face backup la directoarele de date prin
resticcătre un bucket de Backblaze B2 (mă costă sub un dolar pe lună). - Fără plăci video dedicate. Dacă vrei să rulezi modele locale de tip LLM (Ollama) sau transcriere audio cu Whisper la viteză mare, procesorul i5 duce greu. Modelele de 7B merg la vreo 3-4 tokens pe secundă, utilizabil doar pentru teste ocazionale.
Pentru un dev care vrea sandbox de experimentat fără stresul că uită o instanță pornită pe AWS să genereze facturi de 200$, un Mini PC rămâne cea mai rentabilă investiție tehnică.
Voi ce țineți pornit non-stop acasă și ce soluție de backup aveți dacă pică discul?