const table = useReactTable({
data,
columns,
pageCount,
state: {
pagination: { pageIndex: page - 1, pageSize },
sorting,
},
manualPagination: true,
manualSorting: true,
onPaginationChange: (updater) => {
const next = typeof updater === 'function' ? updater({ pageIndex: page - 1, pageSize }) : updater;
router.push(`?page=${next.pageIndex + 1}&limit=${next.pageSize}`);
},
onSortingChange: (updater) => {
const next = typeof updater === 'function' ? updater(sorting) : updater;
const sortParam = next[0] ? `${next[0].id}.${next[0].desc ? 'desc' : 'asc'}` : '';
router.push(`?page=1&sort=${sortParam}`);
},
getCoreRowModel: getCoreRowModel(),
});Să arunci 200 de rânduri într-un DataTable shadcn/ui copiat direct din docs e treabă de zece minute. Dar la un SaaS B2B unde aveam vreo 140.000 de tranzacții în Postgres, browserul a înghețat instant când un client a încercat să scoată „tot istoricul”.
Când treci de câteva mii de înregistrări, randarea pe client moare. Singura opțiune sănătoasă e să muți sortarea, filtrarea și paginarea direct pe server, controlate frumos prin URL search params.
URL-ul ca single source of truth
Cea mai mare greșeală pe care o văd (și pe care am făcut-o și eu la început) e să ții starea tabelei în useState. Userul sortează descrescător după sumă, dă refresh sau trimite link-ul pe Slack la un coleg, iar colegul vede pagina 1 cu sortarea default. E o experiență penibilă.
Paginarea, sortul și filtrele trebuie să trăiască exclusiv în URL: ?page=2&sort=amount.desc&search=emag.
În Next.js App Router, pagina ta de server citește direct searchParams, le trimite la query-ul de Prisma sau Drizzle, și pasează datele curate către un Client Component care conține doar UI-ul tabelei. Dacă folosești nuqs (recomand cu căldură) scapi de tot boilerplate-ul de sincronizare manuală a string-urilor.
Flag-urile manuale pe care le uită toată lumea
În TanStack Table v8, dacă nu-i spui explicit că te ocupi tu de date, tabela presupune că are tot dataset-ul în memorie. Am pățit să primesc pe pagină 20 de rezultate din baza de date, iar când dădeam click pe sortare după nume, TanStack sorta... doar cele 20 de rânduri curente.
Trebuie să configurezi explicit:
manualPagination: trueși să-i daipageCountcalculat pe backend (ex:Math.ceil(totalCount / pageSize))manualSorting: truemanualFiltering: true
Când userul dă click pe un header de coloană, prinzi evenimentul în onSortingChange, transformi starea nouă într-un parametru URL și faci un router.push (sau updateSearchParams). Next.js va rula din nou Server Component-ul și va aduce doar datele corecte.
Trade-off sincer: Latență vs. Flexibilitate
Server-side nu e un glonț de argint. Pierzi instantaneitatea aia plăcută pe care o ai pe client. La fiecare schimbare de pagină ai un roundtrip de rețea. La noi, cu un query optimizat și index pe coloanele de sortare, am redus timpul de răspuns la 45ms, dar tot simți un mic delay dacă nu pui un schelet vizual cum trebuie.
Pentru search text, dacă nu pui un debounce de 300-400ms înainte să împingi query-ul în URL, omori baza de date cu 10 request-uri la fiecare cuvânt tastat.
Regula mea de aur: dacă ai sub 2.000 - 3.000 de înregistrări totale, nu te complica cu server-side. Încarcă-le pe toate, lasă browserul să le gestioneze și economisești două zile de cod. Dacă sari de volumul ăsta sau ai relații complexe în SQL, server-side-ul e obligatoriu.
Voi cum abordați filtrele mai ciudate (gen date-range sau multi-select de statusuri)? Le serializați JSON în URL sau preferați parametri separați gen status=active&status=pending?