const table = useReactTable({
data,
columns,
pageCount,
state: { pagination, sorting },
manualPagination: true,
manualSorting: true,
onPaginationChange: (updater) => {
const next = typeof updater === "function" ? updater(pagination) : updater;
startTransition(() => {
router.push(`?page=${next.pageIndex + 1}&pageSize=${next.pageSize}`);
});
},
getCoreRowModel: getCoreRowModel(),
});Exemplele din documentația oficială shadcn/ui pentru DataTable arată spectaculos în demo, dar devin inutile în producție când treci de câteva sute de rânduri. La un CRM intern unde aveam de listat vreo 140k de facturi, dacă încărcam totul client-side, tabul de Chrome mânca 600MB de RAM și crăpa la sortare. Soluția reală este să delegi totul către baza de date și să folosești URL-ul ca unică sursă de adevăr.
URL-ul ca stare, nu useState
Cea mai frecventă greșeală pe care o văd la colegii mai tineri este sincronizarea stării din tabel (pageIndex, pageSize, sorting) într-un useState local. În secunda în care userul dă refresh, pierde pagina 14 pe care stătea. Nu mai vorbim de trimis un link pe Slack către un coleg cu aceleași filtre aplicate.
Pentru Next.js App Router, abordarea curată este să pasezi parametrii direct în searchParams din Server Component-ul paginii, să faci fetch-ul cu Prisma/Drizzle (limit, offset, order by), iar apoi să trimiți datele și pageCount-ul către Client Component-ul care randează tabelul shadcn. Când userul dă click pe „Next” sau schimbă un filtru, împingi noii parametri în URL cu useRouter învelit într-un useTransition.
Cum dezactivezi logica internă TanStack
Ca TanStack Table să nu încerce să filtreze sau să pagineze peste felia de 20 de rezultate pe care i-o dai tu, trebuie să-i activezi modurile manuale. Fără asta, dacă serverul îți dă 20 de rânduri și tu ești la pagina 2, tabelul va încerca să afișeze rândurile de la indexul 20 la 40 din acel array de 20 și vei primi un tabel gol.
Trebuie să setezi explicit:
manualPagination: trueși să furnizezipageCountcalculat de server (Math.ceil(total / pageSize))manualSorting: truemanualFiltering: true
Capcane și trade-off-uri
Există un trade-off clar: pierzi fluiditatea aia de 0ms latență pe care o ai când datele sunt deja în browser. La fiecare schimbare de pagină ai un round-trip până la server (undeva la 80-150ms cu un index bun pe DB). Dacă userul sortează rapid coloane dus-întors, simte un mic lag.
O altă problemă clasică e debounce-ul pe input-ul de search text. Dacă trimiți fiecare literă direct în URL la onChange, omori baza de date cu query-uri parțiale de ILIKE. Folosește un hook de debounce de măcar 350ms înainte de a scrie în useSearchParams, altfel o să vezi spiked CPU pe instanța de Postgres mai repede decât crezi.
La fel, dacă folosești nuqs (care e aur curat pentru parsing de search params type-safe), asigură-te că treci shallow: false atunci când vrei ca Server Component-ul să se re-evalueze la modificarea URL-ului, altfel Next.js nu va declanșa un nou request.
Voi ce soluție preferați pentru tabele mari în App Router: mutați totul în searchParams sau preferați Server Actions apelate manual din interiorul componentelor?