add_action('woocommerce_order_status_processing', 'execute_marketplace_stripe_transfers', 10, 1);
function execute_marketplace_stripe_transfers(int $order_id): void {
$order = wc_get_order($order_id);
$payment_intent_id = $order->get_transaction_id();
// Grupam itemii pe vendor
$vendor_totals = calculate_vendor_payouts($order);
$stripe = new \Stripe\StripeClient(stripe_get_secret_key());
foreach ($vendor_totals as $vendor_id => $data) {
$stripe_account_id = get_user_meta($vendor_id, '_stripe_connect_account_id', true);
if (!$stripe_account_id) continue;
try {
$stripe->transfers->create([
'amount' => $data['net_amount_cents'],
'currency' => strtolower($order->get_currency()),
'destination' => $stripe_account_id,
'transfer_group' => 'order_' . $order->get_id(),
'source_transaction' => $payment_intent_id,
]);
} catch (\Stripe\Exception\ApiErrorException $e) {
$order->add_order_note('Transfer esuat vendor ' . $vendor_id . ': ' . $e->getMessage());
}
}
}Când construiești un marketplace pe WooCommerce, prima tentație e să instalezi un plugin gata făcut gen Dokan sau WCFM, bifezi Stripe Connect și presupui că problema e rezolvată. Totul merge brici în staging până când un client pune în coș un produs de la Vendorul A și altul de la Vendorul B. În secunda aia, arhitectura clasică de plată crapă sau ești forțat să faci compromisuri urâte pe care le decontezi contabil.
Am pățit asta direct la un magazin cu vreo 40 de meșteșugari locali și vreo 3.200 de tranzacții lunare. Clientul voia un singur checkout curat, dar fiecare furnizor trebuia să-și primească banii direct în contul bancar, minus comisionul platformei de 12%.
Destination Charges vs Separate Charges and Transfers
Stripe Connect îți pune pe masă trei moduri mari de lucru: Direct Charges, Destination Charges și Separate Charges and Transfers. Primele două sunt un coșmar dacă permiți coșuri mixte.
La Destination Charges, plata se autorizează prin contul tău de platformă, dar folosești parametrul transfer_data[destination]. Buba? Poți trimite fondurile către un singur cont conectat per tranzacție. Dacă utilizatorul cumpără de la doi vânzători diferiți, Stripe îți refuză comanda cu eroare 400. N-ai cum să împarți un PaymentIntent către două conturi de destinație diferite în mod nativ.
Singura soluție tehnică viabilă pentru multi-vendor real este Separate Charges and Transfers:
- Încasezi suma întreagă pe platformă (creezi un
PaymentIntentsimplu, dar îi asociezi obligatoriu untransfer_group). - Banii aterizează în balanța ta de platformă.
- După confirmarea plății (pe hook-ul de processing sau pe webhook-ul
payment_intent.succeeded), iterezi prin sub-comenzile vânzătorilor și creezi manual transferuri (Stripe\Transfer) către fiecare cont conectat.
Detaliul care te scapă de blocat banii aiurea
Dacă lași transferul să se execute „în aer”, Stripe îl va finanța din soldul disponibil general al platformei. Dacă ai un volum mare și transferi fonduri înainte ca plata inițială a clientului să fie decontată de rețeaua Visa/Mastercard (care durează 2-3 zile lucrătoare), riști să intri pe sold negativ pe contul de platformă.
Secretul este parametrul source_transaction. Dacă îl trimiți când creezi transferul legat de acel charge_id, îi spui explicit lui Stripe: „Fă transferul ăsta către vendor doar DUPĂ ce fondurile din tranzacția inițială au devenit disponibile.” În felul ăsta, nu-ți mai expui cash-flow-ul firmei pentru banii care încă plutesc între bănci.
Trade-off-ul dureros: Cine e Merchant of Record?
Separate Charges and Transfers merge impecabil tehnic, dar te lovește puternic din punct de vedere legal și financiar. Folosind fluxul ăsta, platforma ta este Merchant of Record (MoR) în ochii băncii emițătoare și ai Stripe.
Asta înseamnă că dacă Vendorul B trimite un colet gol sau refuză returul și cumpărătorul deschide un chargeback, banca ia toți banii din contul TĂU, plus taxa de dispută de 15 EUR. Dacă tu i-ai transferat deja banii vendorului pe Stripe, ești bun de plată până reușești să faci Stripe\TransferReversal (care oricum dă eroare dacă vendorul și-a tras deja banii în contul bancar pe payout automat).
Pentru proiecte unde vrei să eviți complet riscul de fraudă și bătăile de cap cu TVA-ul, alternativa pragmatică e să forțezi coșuri separate per vendor (split cart) și să rulezi Direct Charges. E o experiență mai proastă pentru cumpărător, dar îți salvează nopțile.
Voi cum abordați asta la proiectele de tip marketplace în WooCommerce: ați lăsat coșul mixt cu transfer_group asumându-vă riscul de chargeback, sau ați blocat cumpărăturile multi-vânzător la checkout?