import Stripe from 'stripe';
const stripe = new Stripe(process.env.STRIPE_SECRET_KEY!, {
apiVersion: '2023-10-16',
});
export async function createCheckoutSession(customerId: string, priceId: string) {
return await stripe.checkout.sessions.create({
customer: customerId,
mode: 'subscription',
payment_method_types: ['card'],
line_items: [{ price: priceId, quantity: 1 }],
tax_id_collection: { enabled: true }, // Salvează CUI-ul pentru firme
automatic_tax: { enabled: true }, // Calculează automat cota corectă de TVA
billing_address_collection: 'required',
success_url: `${process.env.APP_URL}/dashboard?session_id={CHECKOUT_SESSION_ID}`,
cancel_url: `${process.env.APP_URL}/pricing`,
});
}Dacă lansezi un SaaS și ai ajuns la pasul de monetizare, probabil oscilezi între Stripe Checkout și Stripe Elements. Ambele procesează banii la fel, dar decizia greșită te costă fie două săptămâni de dev irosite, fie conversii pierdute pe clienți români sceptici.
Am testat ambele variante în producție. La un SaaS B2B cu vreo 450 de abonați activi am început cu Elements din orgoliu tehnic, ca să avem totul „in-app”, iar șase luni mai târziu am migrat pe Checkout. Îți explic de ce.
Iluzia controlului: De ce am vrut inițial Elements
Cu Stripe Elements ai impresia că deții controlul suprem. Câmpurile de card stau direct în pagina ta de billing, poți stiliza input-urile să se potrivească 1:1 cu Tailwind sau ce design system folosești, iar userul nu simte că părăsește platforma.
Trade-off-ul ascuns e mentenanța. Cu Elements, tu ești responsabil să gestionezi stările de eroare pentru 3D Secure, validările locale de card, fallback-urile pe mobil și implementarea separată pentru Apple Pay sau Google Pay. Dacă Stripe scoate o metodă nouă de plată relevantă în Europa (gen Revolut Pay sau iDEAL pentru clienții externi), trebuie să modifici frontend-ul, să testezi și să redeploiezi. La noi, implementarea inițială plus testarea pe diverse browsere a mâncat aproape 3 săptămâni de dev.
Stripe Checkout: Pagina găzduită care rezolvă probleme grele
Checkout înseamnă un simplu redirect către o pagină găzduită și optimizată de Stripe. Punctul slab e evident: userul iese de pe domeniul tău pentru 30 de secunde, iar opțiunile de styling sunt limitate la un logo, o culoare de brand și rotunjirea colțurilor.
Dar vine la pachet cu avantaje uriașe pentru piața din România:
- Încredere: Românii încă suflă în iaurt când văd formulare dubioase de plată pe site-uri mici. Când văd URL-ul
checkout.stripe.com, rata de abandon scade. Pe datele noastre, conversia pe un plan lunar de 29€ a crescut cu aproape 4% după redirect. - Colectarea CUI / CIF fără cod extra: Bifezi o opțiune în dashboard și Stripe cere automat CUI-ul (Tax ID) pentru persoane juridice, validându-l în VIES. Scapi de formulare custom pe frontend.
- Mentenanță zero la 3DS: Băncile din RO (BT, BCR, ING) au uneori fluxuri oribile de confirmare biometrică. Checkout gestionează iframe-urile și redirect-urile de 3DS2 nativ, fără să-ți crape ție UI-ul.
Integrarea cu e-Factura și facturarea locală
Indiferent ce alegi, banii ajung în același cont Stripe, dar diferența critică e ce metadate trimiți mai departe spre sistemul tău de facturare (SmartBill, Fgo sau un modul propriu sincronizat cu SPV).
La Checkout, trimiți direct tax_id_collection: { enabled: true } și primești totul împachetat frumos în webhook-ul checkout.session.completed. La Elements, trebuie să-ți construiești propriul pas de checkout unde ceri datele firmei (CUI, Reg. Com., adresă), să le validezi prin API-ul ANAF și abia apoi să le asociezi la Customer.
Verdictul meu
Mergi pe Stripe Elements doar dacă ești o platformă mare, ai un flux de onboarding foarte specific în mai mulți pași (unde plata e legată de crearea workspace-ului) și ai un dev dedicat pentru checkout UX.
Pentru 90% din SaaS-urile românești la început de drum, Stripe Checkout e alegerea corectă. Îl integrezi într-o după-amiază, gestionează automat TVA-ul intracomunitar și taxele locale, iar tu te poți concentra pe produs în loc să depanezi erori de 3D Secure pe Safari mobil.
Voi ce folosiți acum pe proiectele voastre — ați observat reticență la clienți din cauza redirect-ului spre Checkout?