TypeScript strict mode — de ce merită să-l pornești chiar și pe proiecte vechi

Strict mode a devenit standardul de facto în 2026. Dacă încă rulezi cu "strict": false, pierzi cel mai ieftin layer de siguranță pe care îl ai.

Ce e "strict" în TypeScript

Activează 7 flags simultan:

• noImplicitAny
• strictNullChecks
• strictFunctionTypes
• strictBindCallApply
• strictPropertyInitialization
• alwaysStrict
• noImplicitThis

90% din bug-urile "nu știu de ce e null acolo" sunt prinse de strictNullChecks singur.

Cum migrezi un proiect mare

Big-bang nu merge. În schimb:

1. Pornești cu strict: true + noEmitOnError: false
2. Rulezi tsc --noEmit → ai 800 erori. Nu panichează.
3. Activezi per-fișier: creezi un tsconfig.strict.json și rulezi doar pe fișierele refactorizate recent
4. Orice fișier nou e obligatoriu în mode strict (linter rule)
5. În CI, numărul de erori scade săptămânal — dacă crește, PR-ul e respins

Flags pe care le adaug peste strict

• noUncheckedIndexedAccess — accesele arr[0] devin T | undefined, forțează check-uri
• exactOptionalPropertyTypes — diferență reală între undefined și "missing"
• noImplicitOverride — obligatoriu în clase când supraîncarci o metodă

Rezultatul după 6 luni

Pe un proiect de ~80k linii: -63% bug-uri de runtime, -40% timp pe code review (reviewer nu mai vânează null-uri). Costul: ~3 săptămâni de cleanup inițial.