import { useOptimistic, useRef } from "react";
type Comment = { id: string; text: string; pending?: boolean };
export function CommentSection({ initialComments }: { initialComments: Comment[] }) {
const formRef = useRef<HTMLFormElement>(null);
const [optimisticComments, addOptimisticComment] = useOptimistic(
initialComments,
(state, newText: string) => [
...state,
{ id: crypto.randomUUID(), text: newText, pending: true }
]
);
async function handleAction(formData: FormData) {
const text = formData.get("comment") as string;
formRef.current?.reset();
// declanșează UI-ul instant
addOptimisticComment(text);
// dacă salvarea crapă, starea revine automat la initialComments
await saveCommentToServer(text);
}
return (
<div>
<ul>
{optimisticComments.map((c) => (
<li key={c.id} style={{ opacity: c.pending ? 0.6 : 1 }}>
{c.text} {c.pending && "(se trimite...)"}
</li>
))}
</ul>
<form ref={formRef} action={handleAction}>
<input name="comment" required />
<button type="submit">Trimite</button>
</form>
</div>
);
}Dacă ai făcut vreodată optimistic UI în React 18 fără o librărie grea gen TanStack Query, știi ce chin e. Trebuia să clonezi manual array-ul, să pui un ID temporar, să prinzi eroarea în catch, să faci revert la starea inițială și să ai grijă să nu dai peste cap indexul dacă userul trimitea două comentarii rapid.
La un magazin online la care lucrez am avut fix problema asta pe zona de reviews, cam 12k comentarii pe lună. Pe rețele 4G mai proaste dura între 400ms și 800ms până când un comentariu apărea în listă, iar utilizatorii dădeau click de trei ori pe „Trimite”. Cu React 19 și hook-ul useOptimistic, am redus sentimentul ăla de lag la zero în mai puțin de o oră de refactoring.
Cum funcționează de fapt useOptimistic
Hook-ul ăsta nu înlocuiește starea principală, ci stă deasupra ei ca un strat temporar. Primește starea reală (sursa de adevăr venită din server sau dintr-un useState din părinte) și o funcție de update care calculează cum ar trebui să arate datele imediat ce s-a declanșat o acțiune asincronă.
Secretul e că useOptimistic funcționează doar în interiorul unei Tranziții (startTransition) sau într-o Acțiune de Formular (action={formAction}). Cât timp promise-ul acțiunii este pending, React randează starea optimistă. Imediat ce promise-ul se rezolvă — fie cu succes, fie cu reject — React aruncă starea optimistă și o afișează pe cea reală.
Rollback-ul fără bătăi de cap
Partea care mi-a plăcut cel mai mult: nu mai scrii cod defensiv de rollback. Dacă backend-ul crapă (un validare 422 sau un 500 cinstit de la baza de date), nu mai ești nevoit să faci setComments(previousComments) în blocul de catch.
Când server action-ul aruncă o eroare, tranziția React se termină. În acel moment, componenta se rerandează automat doar cu comments (starea din props sau baza de date), iar comentariul optimist dispare pur și simplu de pe ecran. Singura ta grijă rămâne să afișezi un toast sau un mesaj de eroare pe undeva în ecran ca să nu creadă userul că are halucinații.
Unde scârțâie treaba (trade-off-uri)
Să nu ne mințim, nu totul e lapte și miere:
- Doar în tranziții: Dacă apelezi funcția de update optimist în afara unui
startTransitionsau fără un<form action={...}>, React te ignoră elegant sau aruncă warning. Nu-l poți folosi într-unonClickchior dacă nu împachetezi apelul. - ID-uri temporare: Când trimiți un element nou, nu ai ID-ul real din baza de date. Dacă userul vrea să dea „Like” sau „Delete” pe propriul comentariu optimist apărut instant, nu o poate face până nu vine răspunsul real de la server, pentru că ID-ul tău e probabil
crypto.randomUUID()sau un timestamp. - Deconectare de la alte componente: Dacă ai un counter de comentarii separat („5 comentarii”), acel counter nu știe de starea optimistă a listei decât dacă ridici ambele bucăți de UI sub același context sau component comun.
Merge impecabil pentru liste simple, chat-uri sau comentarii izolate, dar devine agasant dacă ai logici dependente pe toată pagina.
Voi ați apucat să treceți proiecte pe React 19 sau încă așteptați să se așeze ecosistemul de biblioteci?