Salutare tuturor. Hai să fim complet sinceri: sunt zile în care pur și simplu te uiți la IDE și simți o repulsie fizică față de cod. Săptămâna trecută am avut o zi de marți exact așa, deși am peste 10 ani de experiență în spate și teoretic ar trebui să fiu un "profesionist disciplinat". În loc să mă forțez să scriu un cod mizerabil pe care tot eu ar fi trebuit să-l refactorizez ulterior, am aplicat o strategie de avarie care îmi salvează și sprintul, și sănătatea mintală.
Nu trebuie să fim roboți care livrează linii de cod la foc automat în fiecare zi. Uneori, cel mai productiv lucru pe care îl poți face este să nu scrii cod deloc.
Trecerea pe "modul administrativ"
Când capacitatea de analiză e la pământ, e momentul ideal pentru task-urile administrative pe care le tot amânăm. Chestii mecanice, care nu cer arhitectură complexă, dar care trebuie făcute de cineva.
La un proiect anterior, cu vreo 12 microservicii scrise de echipe diferite, aveam o listă imensă de chestii tehnice minore abandonate. Într-o zi complet lipsită de chef, m-am apucat să actualizez fișierele README. Am explicat cum se pornește proiectul local, am pus la punct variabilele de mediu și am șters dependințe de Node care erau deprecated de un an de zile.
Nu am scris logică nouă de business, dar am închis vreo 5 tichete din backlog-ul tehnic. Productivitate reală? Da, pentru că am economisit cel puțin două ore de debugging pentru următorul coleg care s-a lovit de onboarding săptămâna următoare.
Curățenie în loc de creație
Nu poți scrie o funcție nouă de calcul de taxe? Nicio problemă. Dar poți să citești codul scris săptămâna trecută și să-l cureți puțin.
Mă refer la chestii simple, de rutină:
- Redenumirea variabilelor obscure (acea variabilă
tempcare acum știi exact ce face). - Ștergerea comentariilor de tip
// TODOpe care le-ai rezolvat deja între timp. - Organizarea importurilor și rularea linterului pe fișierele pe care tocmai ai lucrat.
Trade-off-ul e destul de clar aici. Chestia asta funcționează de minune ca să-ți ții mâinile pe tastatură și să simți că faci ceva util. Pe de altă parte, e extrem de periculos să te apuci de refactorizări structurale când ești obosit sau lipsit de chef. Riști să strici ceva în producție doar pentru că ai vrut tu să pară că lucrezi. Rezumă-te strict la cosmetică vizuală.
Regula de 15 minute și acceptarea realității
Când nimic nu merge, aplic tehnica mea favorită: îmi propun să lucrez concentrat exact 15 minute la cel mai greu task de pe listă. Pun cronometrul fizic de pe birou. Dacă după 15 minute tot simt că mă bat cu morile de vânt și mă uit pe geam, mă opresc și accept situația.
De cele mai multe ori, greul e să începi. Odată ce ai trecut de primele minute, creierul intră într-o stare de micro-focus și poți continua. Dar dacă nu merge, e complet în regulă să accepți că azi e o zi de 50% din capacitate. Decât să tragi de tine, să livrezi bug-uri majore și să ajungi la burnout, mai bine o lași mai moale. O zi mai slabă te poate salva de o săptămână întreagă de blocaj total.
Voi cum gestionați zilele astea de "creier blocat"? Trageți de voi cu trei cafele sau treceți pe activități secundare?